Horia Colibăşanu a escaladat vârful Shisha Pangma, 8.024 de metri

Potrivit horiacolibasanu.com, cei doi alpinişti au ales să escaladeze vârful Shisha Pangma pentru antrenament şi aclimatizare, înainte de a porni spre Muntele Everest.

Aclimatizarea este un proces necesar supravieţuirii la altitudine şi constă în urcări şi coborâri succesive de pe munte, ceea ce îi permite organismului să se obişnuiască cu aerul din ce în ce mai rarefiat. La peste 7.500 de metri - unde începe aşa-numita Zonă a Morţii - densitatea aerului este de trei ori mai scăzută faţă de nivelul mării. În timpul aclimatizării, sângele se adaptează treptat şi poate transporta mai mult oxigen.

Horia Colibăşanu este singurul român care a reuşit ascensiunea vârfurilor Annnapurna, K2 şi Dhaulagiri, toate de peste 8.000 de metri, incluse în Top 5 vârfuri mortale din lume. Toate ascensiunile sale au fost realizate fără oxigen suplimentar şi fără ghizi.

Prima ascensiune românească a vârfului Shisha Pangma fost realizată de alpinistul Alex Găvan, fără oxigen şi fără sprijinul şerpaşilor, pe data de 30 aprilie 2013, se arată într-un comunicat remis agenţiei MEDIAFAX. Anterior ascensiunii lui Alex Găvan, mai fuseseră patru tentative româneşti de a atinge vârful Shisha Pangma. În 2005, Cristian Tecu (în echipa Cristian Tecu, Cătălin Morariu, Dragoş Dubina) atinge vârful Central-8008m. În 2009, în aceeaşi expediţie, Horia Colibăşanu atinge vârful Central, iar Alex Găvan - în echipă cu Andrew Lock (Australia) şi Neil Ward (Marea Britanie) - atinge 7500m pe ruta Ochoa. În 2011, Cosmin Andron şi Cristina Pogăcean ating 7200m, pe faţa sudică.

În 2013, Glăvan i-a avut ca parteneri pe Tunc Findik, Turcia (cu opt vârfuri de peste 8000m la activ urcate atât fără oxigen suplimentar cât şi cu ajutorul acestuia) şi Chhang Dawa, Nepal (care cu ascensiunea de pe Shisha Pangma a finalizat de urcat toţi munţii de peste 8000m, vârfuri urcate atât fără oxigen suplimentar cât şi cu ajutorul acestuia; pe Shisha Pangma a ales să folosească oxigen suplimentar).

Shisha Pangma este singurul vârf de peste 8000m aflat integral în Tibet şi deseori subiectul unor intense controverse. Majoritatea ascensiunilor sunt efectuate pe vârful Central (8008m), vârf care nu este cel mai înalt punct al muntelui, clamând astfel o expediţie încununată de succes. Vârful Principal este separat de vârful Central de o creastă care în majoritatea cazurilor nu se află în condiţii pentru a putea fi parcursă expunându-te unui risc rezonabil.