Imane Khelif şi-a învins adversara din nou şi este în finala de la Jocurile Olimpice Paris 2024

Într-o primă repriză prudentă, ambele pugiliste au încercat să păstreze distanţa şi au atacat cu moderaţie, dar Khelif şi-a folosit jab-ul mai bine decât adversara sa thailandeză.

 

Suwannapheng a reuşit o lovitură puternică de dreapta în a doua repriză, dar tehnica excelentă a sportivei din Algeria i-a permis să continue să lovească şi să se impună pe tabela de marcaj a arbitrilor.

 

Khelif a renunţat la precauţie şi a atacat-o pe Suwannapheng în ultima rundă, lovind-o cu lovituri puternice, obţinând victoria prin decizie unanimă.

 

După meci, ambele pugiliste şi-au atins mănuşile în semn de respect. Khelif a aşteptat ca adversara sa să părăsească ringul înainte de a sărbători.

 

În finala de vineri, Khelif o va înfrunta pe Chen Nien-chin din Taiwan sau pe Yang Liu din China.

Khelif acuzată că ar fi bărbat

Testele genetice au arătat că Khelif are cromozomi masculini XY. Dar ea nu este transsexuală.

În urmă cu un an, pugilista nord-africană a fost exclusă din finala Campionatului Mondial de box de la New Delhi din cauza unui test hormonal pe care nu l-a trecut. Nivelurile sale de testosteron au fost crescute, iar testele ADN au relevat prezenţa cromozomilor XY, caracteristici sexului biologic masculin, potrivit Asociaţiei Internaţionale de Box (IBA).

Comitetul Internaţional Olimpic (CIO) a confirmat că, potrivit standardelor sale, sportiva îndeplineşte cerinţele pentru a concura.

Termenul „intersex” se referă la toate variaţiile naturale ale caracteristicilor sexuale care nu se încadrează în categoriile tradiţionale masculine sau feminine. Aceste variaţii pot implica cromozomi, hormoni, organe genitale externe sau organe de reproducere interne. Unele afecţiuni nu sunt întotdeauna vizibile la naştere.

Persoanele intersexuale pot avea caracteristici anatomice, cromozomiale sau hormonale care nu se potrivesc cu definiţiile standard ale bărbatului sau femeii.

Persoanele intersexuale nu au un handicap. Jocurile Paralimpice sunt rezervate celor cu dizabilităţi fizice, vizuale sau intelectuale, în timp ce Olimpiadele primesc persoane fără dizabilităţi, inclusiv persoane intersexuale.

Estimările Înaltului Comisar al Naţiunilor Unite pentru Drepturile Omului sugerează că până la 1,7% din populaţia lumii se naşte cu trăsături intersexuale. Aceasta înseamnă că intersexualitatea este la fel de comună ca şi părul roşcat, care se estimează că este prezent la 1-2% din populaţie.

În România nu se ştie cu exactitate câte persoane intersexuale sunt.

Principala diferenţă dintre intersex şi transgender se referă la biologie şi identitatea de gen. În timp ce persoanele intersexuale se nasc cu caracteristici sexuale fizice care nu se potrivesc cu definiţiile tipice ale bărbatului sau femeii, persoanele transsexuale au o identitate de gen care nu se potriveşte cu sexul atribuit la naştere.

A fi transgender se referă la modul în care o persoană se identifică şi se exprimă în ceea ce priveşte genul (masculin, feminin, non-binar etc.), indiferent de caracteristicile sexuale biologice ale acesteia.

Presa internaţională oferă diverse exemple, pentru a clarifica şi mai mult definiţiile intersex şi transgender. Iată cazul a două persoane intersexuale. Alex (nu este numele său real) s-a născut cu cromozomi XY, de obicei asociaţi cu sexul masculin, dar are şi organe genitale care nu se potrivesc în mod clar cu definiţiile tradiţionale ale masculinului sau feminin.

Un alt exemplu mai specific: Jordan (un alt nume fictiv) are cromozomi XX, care sunt în general consideraţi de sex feminin, dar s-a născut cu caracteristici asociate de obicei sexului masculin. Aceste caracteristici fizice fac din Jordan o persoană intersexuală.

Intersexualitatea, pe scurt, se referă la variaţiile biologice ale caracteristicilor sexuale. Cu toate acestea, a fi transgender se referă la identitatea de gen a unei persoane şi la modul în care aceasta alege să se exprime. Nivelurile ridicate de testosteron pot fi naturale şi nu fac neapărat o persoană transsexuală.

Chiar şi hiper-androgenismul, sau androgenismul, nu este neapărat considerat o boală în sine, ci mai degrabă o afecţiune care poate fi un simptom al altor patologii sau variaţii hormonale. Se caracterizează prin niveluri ridicate de androgeni (hormoni masculini) în sângele unei femei, care pot provoca o serie de complicaţii.