În fosta RDG au existat sportivi minori dopaţi, susţine un fost responsabil

„Introducerea sportivilor în cadrul operaţiunilor de dopaj începând de la 16 ani, însemna că aceştia au atins maturitatea biologică. Dopajul era rezervat unor anumiţi sportivi, care, în cea mai mare parte, erau majori, însă au existat şi excepţii, mai ales în nataţie, un sport unde eşti performant cât timp eşti tânăr şi pentru care alegeam sportivi care aveau în spate mai mulţi ani de antrenamente intensive”, a precizat Thomas Kohler în cartea sa, intitulată „Cele două feţe ale medaliei”.

Campion olimpic la canotaj, în 1968, sub culorile RDG, Kohler, acum în vârstă de 70 de ani, este primul responsabil din sport care face o astfel de mărturisire, la 20 de ani de la unificare.

Thomas Kohler explică, de asemenea, că recurgerea la dopajul sistematic în sportul la nivel înalt în Germania de Est era „singura soluţie pentru RDG de a susţine comparaţia la nivel internaţional”.

„Distribuirea de medicamente (având ca scop dopajul) se petrecea sub supravegherea strictă a corpului medical. În RDG nu existau grave probleme de sănătate sau decese, aşa cum s-a întâmplat în alte ţări”, a mai scris Kohler.

Statul est-german a pus la punct în anii ’70 un program de dopaj sistematic graţie unui medicament, Oral Turinabol, un steroid anabolizant care a permis sportivilor din RDG să domine discipline precum nataţia, atletismul sau ciclismul pe pistă.