INTERVIU: Adrian Enache, preşedinte de onoare Oţelul: Sper să jucăm cu Barcelona în Liga Campionilor

Cântăreţul Adrian Enache, un fost junior al Oţelului Galaţi, în prezent preşedintele de onoare al grupării de pe Dunăre şi unul dintre cei mai înfocaţi fani ai echipei antrenate de Dorinel Munteanu, speră ca în sezonul viitor să asiste la meciurile moldovenilor cu FC Barcelona, în Liga Campionilor.

Enache a ajuns la interviu într-un elegant Mercedes S350, diferit de alte maşini prin însemnele ce se găseau înăuntru, mai multe fulare, un tricou şi o pernuţă cu Oţelul Galaţi.

Fan al Oţelului e de când se ştie, dar nu ezită să-şi ajute echipa preferată şi din postura de preşedinte de onoare. Astfel că, pe terenul de fotbal în care se pregăteau juniori ai unui club bucureştean, Enache făcea lobby printre copii ca la sfârşitul junioratului să meargă la Galaţi, "echipa campioană a României". Îi cucereşte repede pe aceştia cu o preluare de manual şi acceptă până la urmă şi compromisul din partea celor doi posibili "recruţi" de a simpatiza deocamdată pentru Oţelul, mai târziu nu se ştie.

Cu un zâmbet de satisfacţie pe faţă, Enache acceptă să începem interviul.

Reporter: Visa vreun gălăţean la începutul campionatului să câştige titlul Oţelul în acest sezon?

Adrian Enache: La început de campionat nu visam atât de sus. Obiectivul echipei era clasarea în primele şase, şapte locuri şi probabil o eventuală participare în UEFA. Şi aşa, chiar dacă nu câştigam campionatul, tot am fi făcut istorie pentru că niciodată Oţelul nu a fost pe locul doi sau trei. Cel mai sus a urcat pe patru, când a jucat în UEFA, cu Cornel Dinu antrenor. Atunci am bătut Juventusul.

R.: Este mai mare bucuria câştigării campionatului pentru un fost junior al Oţelului?

A. E.: Iniţial se făceau în faţa blocului meciuri şi veneau antrenori, care nu spuneau de la început ce sunt. Veneau îmbrăcaţi în civil şi ne recrutau pentru echipele de fotbal din Galaţi. Şi aşa am ajuns prima dată la FC Galaţi, ulterior FCM Galaţi. După ce m-am antrenat cu mult succes mi-au spus că nu mai sunt la FC Galaţi ci la Şcoala Sportivă. Şi pe urmă am mai jucat la Dunărea CSU Galaţi.

R.: Ai avut coechipieri care au devenit fotbalişti cunoscuţi?

A. E.: Cu Dănuţ Lupu am început fotbalul chiar de la zece ani, ne-am întâlnit pe teren. Eu veneam dintr-un cartier, el din alt cartier. Eram recunoscuţi în gaşca noastră, fiecare era bun fotbalist. Ne-am întâlnit chiar la antrenamentul lui FC Galaţi, cu Aurel Drăgan antrenor.

R.: De ce ai renunţat la o carieră în fotbal ce părea promiţătoare?

A. E.: M-am apucat de rock şi ulterior de pop. Mi-a părut şi rău că m-am lăsat, dar parcă muzica m-a copleşit mult mai tare. M-am gândit şi la avantajele vârstei. "Concetăţenii" mei, să le spun aşa, Tom Jones, Tina Turner, au vârste venerabile, eu sunt la jumătatea vârstei lor. I-am şi văzut acum ceva timp, spectacolele merg bine, încasările foarte bine. La fotbal, dacă nu te opreşti când trebuie sau mai suferi şi o accidentare, e mai greu.

R.: Cum ai ajuns preşedinte de onoare la Oţelul Galaţi?

A. E.: Eu fiind un suporter al fotbalului gălăţean, nu lipseam de la niciun meci. Am prins perioada de glorie când clubul era condus de cel mai bun tanden de preşedinţi din Liga I, Marius Stan şi Mihai Stoica. Eu participam la petrecerile jucătorilor de după meci. Toată lumea mă asocia ca şi imagine cu clubul Oţelul Galaţi. După care am fost rugat de Marius Stan să le compun şi imnul, care se cântă acum pe stadion, care are şi succes, fiind pe locul doi într-un top de anul trecut, după imnul Rapidului. Imnul a fost făcut împreună cu Papa Junior. E pe ritm de house, un imn care prinde foarte bine pe stadionul Oţelului, e ca într-un club atmosfera.

R.: Totuşi n-ai renunţat de tot la fotbal, activezi cu succes în naţionala de fotbal a artiştilor.

A. E.: De acum 20 de ani conduc şi destinele naţionalei de fotbal a artiştilor. Acum am predat sceptrul lui Andrei Ştefănescu de la Alb-Negru. Încă mai joc, dar am predat banderola de căpitan. Mergem la a treia ediţie de Campionat Mondial. Mare surpriză mi-au făcut aceste manifestări de fotbal şi muzică. Campionatul Mondial din Rusia a fost organizat la cele mai înalte standarde. A venit însuşi Vladimir Putin, care a deschis competiţia, au venit foşti fotbalişti. Am jucat alături de Donato, alături de Boniek. Seara ne-am întâlnit cu cei de la Modern Talking, Rod Stewart, Robbie Williams.

R.: Îi recomanzi vreun artist lui Dorinel Munteanu pentru Oţelul?

A. E.: Kamara rupe tot. Dacă Sergiu Costin mai are ezitări, la Kamara nu trece nici mingea, nici adversarul. Este recunoscut în ligile din Capitală. Toată lumea sare la bătaie la Kamara, dar el se pregăteşte foarte bine. Chiar joacă şi în Divizia D.

R.: Dar atacantul Adrian Enache?

A. E.: Eu am o propunere de a juca câteva meciuri la CSM Câmpina, în Divizia D, care urmează să promoveze în Divizia C. Să vezi puşti de 19 ani care se luptă cot la cot cu mine şi mă întreabă: "Domnu Enache, te droghezi, de unde atâta energie?" Le zic că mă droghez cu dragoste şi muzică. Sunt fericit că încă dau foarte multe goluri. Mi s-a şi decernat titlul de golgheter all-time al naţionalei artiştilor. Mă lipesc la goluri mai ceva ca Pippo Inzaghi. Când nu muncesc eu să dau goluri, le primesc aşa cum le primeşte Zicu, ca de ziua lui, doar să o împingă în plasă.

R.: Cum a fost finala campionatului cu FC Timişoara?

A. E.: A fost meciul adevărului. Am câştigat, aşa că am meritat să obţinem titlul, măcar pentru parcursul din tur. Dacă în retur echipa a mai dat semne de oboseală, şi nu neapărat oboseală, dar pe jucători îi apăsa mult momentul. Ei nu au fost pregătiţi să joace la acest nivel. Dereglarea lor a fost pe plan psihic. În rest, ei sunt foarte bine pregătiţi.

R.: De unde au atâta energie jucătorii antrenaţi de Dorinel Munteanu?

A. E.: Echipa a făcut pregătire la munte, toate echipele s-au dus la plajă, ai noştri s-au dus la zăpadă. Pe final de meci, echipa noastră parcă de-abia intră pe teren iar ceilalţi erau cu gasolina terminată. Şi Marius Stan recunoaşte că ei nu au fost învăţaţi să joace pentru asemenea obiectiv. Toţi am fost luaţi prin surprindere. Era păcat să nu fi mers până la capăt. Acum se schimbă viaţa unui întreg oraş.

R.: Cum îl caracterizezi pe Marius Stan?

A. E.: Marius Stan a desenat, a emis pe piaţa fotbalului românesc reţeta succesului, reţeta care ar trebui urmărită de toţi cei implicaţi în fotbalul românesc pentru că rezultatele dezastruoase ale naţionalei se leagă de lipsa promovării tinerelor talente. Degeaba dăm milioane de euro şi aducem jucători de afară pentru că la o acţiune a naţionalei n-ai de unde să alegi. Oţelul a crescut jucători de calitate din Galaţi, jucători care încă fac naveta, cu autobuzul sau bicicleta. Jucători care au ajuns şi la lotul naţional.

R: Ar trebui ca echipele româneşti să se bazeze pe mai mulţi fotbalişti autohtoni?

A. E.: Când toţi joacă cu străini... Ce moldoveni? Care moldoveni? Numai negri! Dacă s-ar ridica Ştefan cel Mare, ar mai muri de zece ori de ciudă. Ăia sunt moldovenii noştri?

R.: Ce părere ai de polemicile dintre preşedinţii de cluburi româneşti?

A. E.: Cel mai bun preşedinte din Liga I e Marius Stan, un monument al eleganţei şi al bunului gust şi al rafinamentului, şi al cunoscătorului de fotbal care vine din gazon. Nu vreau să dau alte nume care conduc echipe de elită din România, dar care habar n-au ce înseamnă fotbalul. Tot timpul ei sunt pe sticlă şi mă enervează cumplit de ce nu vorbesc oamenii de fotbal. De ce nu îl văd pe sticlă pe Cornel Dinu? Nu m-aş plictisi niciodată. De ce nu văd marile glorii pe sticlă, nu cei care s-au îmbogăţit după 90 şi înainte duceau cadouri la fotbalişti şi făceau poze cu ei?

R.: Care e relaţia ta cu Mihai Stoica?

A. E.: Am fost colegi de facultate, ne înţelegem foarte bine. Din păcate nu prea ne mai întâlnim. Am fost alături de el şi când a avut vreun eveniment în familie. Un recital senzaţional a fost când l-a cununat pe Florin Cernat, când i-a botezat. El ştie unde să mă găsescă. Ultima oară ne-am întâlnit când am venit cu Oţelul la Urziceni, anul trecut.

R.: Ce părere ai de faptul că Mihai Stoica a declarat că îşi doreşte ca Oţelul să câştige campionatul?

A. E.: Nici Meme nu a mai rezistat, şi-a dat arama pe faţă, chiar dacă el a plecat cum a plecat de acolo. Până la urmă a spus că îşi doreşte ca Oţelul să câştige campionatul. Nu poţi păcăli, îţi curge prin vene Dunărea, îţi curg şalăii, îţi curg ştiucile, crapul, somnul. A mâncat peşte când era mic.

R.: Tu ţii cu Steaua când nu joacă Oţelul?

A. E.: Nu ţin cu Steaua, eu ţin cu Oţelul Galaţi şi cu Steaua 86. Ţin cu adevăraţii stelişti, cu care sunt şi prieten, cu care mai încing şi o miuţă. Mă refer la Bumbescu, care e prietenul meu şi mă sună foarte des, la Lăcătuş, la Belo, care şi joacă cu noi, la Helmuth Duckadam. Ăia sunt steliştii adevăraţi. Am constatat cu amărăciune că foarte mulţi stelişti din cauza situaţiei actuale, a "atotştiutorului", nu mai ţin cu Steaua. Şi s-a şi văzut pe stadion.

R.: Cu cine ţi-ai dori să joace Oţelul în Liga Campionilor?

A. E.: Eu sunt fan FC Barcelona, dar nu neg că mi-aş dori să vină şi un Manchester United. Real Madrid nu, m-am cam plictisit de Real Madrid. Vreau să văd şi spectacolul oferit de galerii, spectacolul din tribune.

Adrian Enache s-a născut la Galaţi, la 12 iunie 1966. În 1990 a debutat ca solist câştigând premiul II la Festivalul Naţional de Muzică Mamaia. În 1996, Enache a reprezentat România la Festivalul internaţional de Muzică "Cerbul de Aur" de la Braşov. Cu această ocazie îşi lansează primul album "E o nebunie". În 1997 câştigă premiul II la Festivalul Internaţional Pamukalle din Turcia. Un an mai târziu, tot la acelaşi festival, cântă ca invitat şi are ocazia de a deschide recitalul idolului său, Tom Jones. În 2001 la Festivalul Internaţional "Vocile Asiei" din Kazahstan a câştigat locul al treilea şi premiul pentru cea mai bună voce masculină. Adrian Enache este absolvent al Institutului Politehnic, secţia Metalurgie-Turnatorie şi a absolvit Şcoala Populară de Artă, clasa Mihaela Runceanu-Ionel Tudor.