INTERVIU: Alin Moldoveanu, antrenat în facultate pentru un sport pur psihic

Redăm integral interviul acordat de Alin Moldoveanu agenţiei de presă MEDIAFAX:

Reporter: - Ai studiat psihologie, e un atu în competiţiile de tir?

Alin Moldoveanu: - În principiu da, este un atu deoarece se spune că tirul este un sport pur psihic.

R.: - Ce calităţi trebuie să ai pentru a fi un bun trăgător?

A.M.: - Îndemanare, calm, precizie şi pentru a fi un bun sportiv ai nevoie de foarte multă determinare.

R.: - Îţi plac armele? Care e favorita ta?

A.M.: - Armele în general sau în particular armele de tir sportiv? Aşa în general nu mă dau în vânt după arme şi dacă e vorba de cele de tir sportiv evident răspunsul e că imi place cea cu care trag.

R.: - Eşti şi vânător?

A.M.: - Nu, nu sunt vânator, eu nu trag decât în ţinte din carton.

R.: - După locul IV la Beijing, ce vine la Londra? Care e obiectivul tău la JO?

A.M.: - La Londra numai Dumnezeu poate şti ce o să fie, ca obiectiv ...hmm... muncim din răsputeri pentru a ataca o medalie.

R.: - Unde te vezi acum, într-un clasament mondial?

A.M.: - Huh....înainte de Londra am fost timp de 4 ani pe locul 2 într-un clasament mondial... acum... nu mai sunt nici in primii 20.

R.: - Care sunt cei mai puternici adversari ai tăi? Te temi de vreunul?

A.M.: - Puternici sunt toţi cei care participă, mă rog... cu foarte mici excepţii iar de temut nu mă tem de nimeni pentru că noi nu avem un adversar direct, noi ne aliniem toţi pe linia de start şi cel mai bun câştigă.

R.: - Cât te antrenezi pe zi?

A.M.: - Depinde de perioada de pregătire... între 3 si 6-7 ore, asta include pregătire specifică, pregătire fizică si psihologică.

R.: - Cât contează antrenamentul fizic la tir?

A.M.:- Nu e primordial dar e important.

R.: - Tirul e un sport greu?

A.M.: - Depinde de ce nivel al performaţei vorbim, orice sport olimpic este deosebit de greu dacă e vorba de înaltă performanţă, dacă vorbim de a nimeri ţinta de carton cu puşca rezemată este foarte uşor. În schimb dacă vorbim de a nimeri vârful acului de 60 de ori consecutiv cu puşca nerezemată, nu cred că mai e cazul să precizez.

R.: - Cum ai început acest sport? De unde şi până unde tir?

A.M.: - Din pură întâmplare, înainte de a participa la selecţie nici nu ştiam că există secţie de tir în Focşani.

R.: - Practici un sport mai puţin mediatizat. Care sunt cele mai mari satisfacţii?

A.M.: - Cele mai mari satisfacţii le ai în momentul în care eşti pe podium şi ţi se oferă diploma şi medalia, sunt şi singurele de altfel.

R.: - E scump să practici tir?

A.M.: - Dacă ar fi să îl practice cineva dintr-un salariu mediu pe economie ar fi practic imposibil însă la noi în ţară sportul de performanţă încă mai e subvenţionat.

R.: - Câştigi bine pentru cât munceşti? Mai ai şi o altă sursă de venit?

A.M.: - Supravieţuiesc. Am salariul mediu pe economie poate un picuţ peste, fără alte surse de venit, dar condiţia e să fii cel mai bun şi de aici greutatea.

R.: - Ai vreun regret? În altă ţară unde sportivii au unu alt statut ţi-ar fi fost mai bine?

A.M.: - Paradoxal nu cred că în altă ţară europeană mi-ar fi fost mai bine, poate aş fi avut condiţii de pregătire mai bune dar nu pot afirma că aş fi avut rezultate mai bune, asta nimeni nu va şti niciodată.

R.: - Ce ai face pentru a schimba în bine situaţia sportivilor români?

A.M.: - Cred că e o problemă foarte delicată care duce în politică, un domeniu în care nu vreau să intru.

R.: - Până la ce vârstă te vezi făcând acest sport?

A.M.: - Cât timp sunt sănătos o să fac acest sport, tirul nu are limită de vârstă.

R.: - Îţi vei îndrepta copiii către sport?

A.M.: - În situaţia actuală în care sportul e din ce în ce mai puţin susţinut sigur nu.

R.: - Unde te vezi peste 20 de ani? Ce crezi că vei face?

A.M.: - Păi ce altceva decât sport ?

(Interviu de Adrian Ţone, adrian.tone@mediafax.ro)