INTERVIU: Cătălin Ţăranu, primul jucător european care a participat în campionatul de go al Japoniei

Reporter: Care este scopul jocului de Go?

Cătălin Ţăranu: Sunt două reguli principale: să capturezi piesele şi să încercuieşti teritorii, iar combinaţia dintre aceste două reguli dă farmecul jocului. Luptele date pe tablă sunt foarte acerbe uneori.

R.: Câţi practicanţi de Go sunt în România?

C.Ţ.: În jur de 4-500 de jucători activi, dar dacă îi calculăm pe toţi cei care au învăţat şi s-au lăsat, cred că trecem de 2.000. În Japonia sunt milioane de jucători, iar în Asia, go-ul este la fel de popular precum fotbalul la noi. Este un joc care stârneşte un interes foarte mare în rândul copiilor, dar şi al părinţilor care apreciază jocul de go prin valoarea lui educativă, care le stimulează inteligenţia şi puterea de concentrare.

R.: Cum poţi convinge un copil să aleagă jocul de go, în detrimentul celui de şah?

C.Ţ.: Noi nu suntem în competiţie cu şahul. Deşi ambele sunt jocuri de strategie, de gândire şi se joacă pe o tablă de lemn, diferenţele sunt destul de mari. Şahul este comparat cu un război medieval, iar go este un joc modern. Go e un pic mai complex, mai rapid, mai alert. O altă comparaţie ar fi rezultatele obţinute de informaticieni, care încearcă să facă programe foarte performante care să joace şah şi go. La şah s-a ajuns deja la nivel de campion mondial, în schimb la go deşi au fost oferite premii foarte mari la un moment dat, chiar de un milion de dolari, pentru ca un programator să facă un program de tărie medie, nu s-a reuşit. Numărul posibil de variante pe tabla de go este mai mare decât numărul atomilor din Univers. Este un joc foarte complex, deşi regulile sunt destul de simple.

R.: De când practicaţi go?

C.Ţ: De 20 de ani.

R.: Aţi fost primul jucător european care a participat în campionatul Japoniei. Când s-a întâmplat asta?

C.Ţ: Am fost primul român care a concurat în Campionatul Japoniei, în 1997. Înaintea mea a mai existat un american, care a obţinut rezultate foarte bune cu ceva ani înainte. Eu am fost primul jucător din Europa care a ajuns să devină profesionist şi sunt singurul, în momentul de faţă, care a ajuns la rangul de 5 dani, un rang de elită. Am locuit nouă ani în Japonia, la Nagoya, iar doi ani am fost student de go, unde am încercat să devin profesionist, iar după ce am reuşit am continuat să cresc în rang.

R.: Eraţi privit ca un ciudat de către jucătorii asiatici?

C.Ţ.: Pentru ei era o mare surpriză să fie un jucător non-asiatic în concurs. Destul de mulţi au mai încercat să ajungă profesionişti după aceea, dar eu am fost singurul care a reuşit. Am mai fost câţiva profesionişti, dar ei au devenit prin recomandare. Pentru a deveni profesionist trebuie să dai un test pe care să îl iei, dar ei nu au reuşit deoarece fiind mulţi asiatici nu s-au impus la turneu, dar totuşi li s-a dat rangul de profesionişti prin recomandare. Eu am fost singurul european care s-a calificat prin concurs.

R.: Se poate trăi din go?

C.Ţ.: În Asia se poate trăi foarte decent. Sunt premii destul de mari, sunt foarte multe concursuri, dar în Europa şi în America de Nord e mult mai dificil. Deşi este un joc apreciat, nu are suficientă tradiţie, e un joc relativ nou, intrat acum 50-100 de ani.

R.: Cu ce performanţe se mai poate lăuda go-ul românesc?

C.Ţ.: În trecutul apropiat avem două titluri de campion european la categoria sub 12 ani, pe Mihai Şerban şi pe Teodor Toma.

R.: Ce competiţii urmează să se mai organizeze în România?

C.Ţ.: În perioada 9-11 octombrie vom organiza, la Piteşti, Campionatul European de go pe echipe, la care vor participa 15-20 de ţări şi 60-80 de concurenţi, iar în perioada 9-11 decembrie, la Palatul Parlamentului vom organiza Cupa Ambasadorului Japoniei la go, la care vor participa 150-200 de concurenţi.