Interviu cu antrenorul Edward Iordănescu

Edi, înainte de orice, subiectul zilei. CFR a câştigat titlul în ultima etapă, FCSB a eşuat al treilea an consecutiv. Ai nişte explicaţii scurte pentru ambele ”evenimente”?
Este un subiect complex. O analiză profundă ar putea să răspundă mai concret la această întrebare. La prima vedere, o părere personală ar fi că per total CFR a fost echipa mai echilibrată. Atât pe teren, cât şi în afara lui. Şi-a construit mediul potrivit pentru muncă şi performanţă, lucru care la FCSB nu prea s-a întâmplat. Prea multe scandaluri şi disfuncţionalităţi interne au marcat activitatea celor de acolo. Lucruri care în timp au erodat şi afectat.

Jocul CFR-ului ţi-a plăcut?
Poate că n-au avut cel mai estetic joc, însă cu siguranţă a fost cel mai productiv. E campioana meritorie, iar conducerea a avut un rol extraordinar pentru că a oferit condiţii extraordinare. Sigur, meritul principal rămâne al lui Dan Petrescu, a dovedit încă o dată că e un antrenor extrem de competent.

Ai plecat deja de ceva timp de la Astra şi am tot auzit zvonuri cu privire la motivele plecării.
Am plecat, da. Şi e o decizie pe care am luat-o la rece şi nu o regret. A fost o perioadă foarte grea, dar frumoasă. Asta pentru că au fost realizări mult peste aşteptările oamenilor de fotbal. Am fost mereu adeptul continuităţii, însă sunt momente când trebuie să îşi păstrezi valorile şi să nu îţi încalci principiile. Cu orice risc! S-a speculat mult despre motivele plecării mele, însă lucrurile au fost clare. Sportiv, nu cred că cineva ne putea reproşa ceva. Obiectivul impus de conducere şi asumat de mine la începutul anului a fost reconstrucţia echipei şi evitarea retrogradării, iar anul doi de contract participarea în playoff. Noi am dus echipa în playoff în primul an, cu 26 de etape parcurse fără să cădem sub locul 6. Din câte ştiu eu, din playoff nu se poate retrograda. Dar nu are rost să vorbesc despre rezultate, ele vorbesc de la sine.

Deci totul a mers în interesul clubului. Care a fost problema?
Au fost mai multe în interesul clubului în cele 11 luni pe care le-am petrecut acolo. Media de vârstă a scăzut drastic, am devenit a doua cea mai tânără echipă după Viitorul, de unde eram cea mai bătrână echipă. Bugetul de salarii s-a înjumătăţit, iar nivelul performanţelor sportive a rămas acelaşi cu anul care trecuse, în care Astra beneficiase de aportul unor jucători cu alt statut. S-au încasat bani foarte buni din TV tot datorită performanţelor sportive, Ioniţă a fost vândut pe un milion de euro. Pe lângă el au fost scoşi în faţă alţi jucători foarte tineri jucători care vor reprezenta în viitor reţete financiare. Şi nu în ultimul rând, au fost debutaţi 7-8 jucători din prima ligă, jucători care evoluaseră doar la nivelul ligilor inferioare.

Şi tot nu văd unde s-a topit cablul de legătură între tine şi conducere.
După ce am intrat în playoff, viziunea şi politica s-au schimbat brusc din partea clubului. Dacă toate deciziile importante le-am luat împreună până atunci, a fost un caz în care a apărut ceva spontan şi unilateral. Am fost înştiinţaţi că noul obiectiv urmează să fie atingerea locurilor 1-3 şi că prima pentru playoff, 5000 de euro pe care oricum o consideram extrem de mică, a fost condiţionată de noul obiectiv. La fel şi prima de la meciul cu Dinamo. Aceste lucruri au intrat în contradicţie cu modul în care eu vedeam lucrurile. Sigur, orice club îşi alege traiectoria, însă noi stabilisem anumite lucruri şi am zis că e necesar să nu ne abatem de la ele. Era într-un proces nefinalizat de reconstrucţie în opinia mea, erau etape, iar multe etape pot fi accelerate, dar unele nu le poţi arde. Consideram că după playoff, care sigur că avea targeturile lui, ar fi trebuit să vină analiza, apoi completarea lotului cu 3-4 jucători ca să reprezentăm din nou o forţă reală.

Diferenţe ireconciliabile, aşa v-ar fi spus judecătorul la divorţ.
Din păcate, după 11 luni de muncă şi nişte realizări de necontestat, am ajuns brusc să vedem lucrurile în lumini diferite. Asta a însemnat finalul colaborării, da.

Ai fost purtat în presă pe la Petrolul, la Chiajna. Polonezii au scris că te vrea Legia Varşovia. Cât adevăr a fost în toate astea?
Au fost, aşa e, foarte multe discuţii. Nu are rost să le expun eu în mod nominal, au fost atât în România, cât şi extern. În România au fost chiar două-trei propuneri imediat după ce am plecat de la Astra, dar nu cred că era normal să preiau o echipă cu o lună înainte de finalul competiţiei. Sper că din opţiunile pe care le voi avea să mă ajute Dumnezeu să am inspiraţie şi să aleg locul potrivit şi mediul potrivit.

Pentru că tot vorbim despre destinaţii. O poţi lămuri, fără echivoc, pe cea conform căreia eşti veşnică variantă la FCSB?
Nu sunt multe lucruri de comentat pe acest subiect. Presa m-a transferat în mod constant pe la diverse cluburi, fac parte din fenomen aceste speculaţii. Nu pot comenta fiecare ştire în parte, tot ce pot spune este că eu am fost mereu deschis discuţiilor. Indiferent de numele clubului. Cred că un antrenor, printre multe alte calităţi, trebuie să fie bun comunicator. Dacă la baza unui club există mereu un plan, o strategie, consecvenţă şi comunicare corectă, atunci lucrurile pot căpăta o dinamică bună şi activitatea poate merge pe o traiectorie pozitivă. Din păcate, nu toate aceste aspecte depind doar de antrenor. Pentru mine e important mediul, dar sunt importanţi şi oamenii care sunt la baza proiectului. Am principii şi valori şi cred că sunt elemente care îmi dau plus valoare. Iar dacă cineva se interesează de mine, trebuie să le perceapă în mod constructiv, nu ca pe o barieră în colaborare. Voi da curs unui proiect care mi se propune şi în care mă regăsesc.

FCSB, brânză bună în burduf de câine? Mi-am propus să epuizez toate formulările tip clişeu.
La FCSB s-au investit foarte mulţi bani şi ăsta e meritul exclusiv al patronului, însă nu e garanţia succesului. E foarte important să ai o viziune, repere, să construieşti o strategie clară. Nu toţi jucătorii pot fi complementari, chiar dacă îi alegi pe cei mai buni.

Jucătorii FCSB-ului sunt valoroşi, cu calitate, iar cei tineri cu foarte mult potenţial. Însă atunci când plăteşti foarte mulţi bani pe ei faci, practic, doar primul pas. În continuare trebuie să le oferi mediul potrivit în care ei să lucreze şi în final să îi faci să lucreze împreună. În viziunea mea, noţiunea de vedetă nu există. Vedetă trebuie să fie mereu echipa, iar singurul scop major să fie interesul ei. De aici puteţi trage şi dumneavoastră multe concluzii.

Când ai plecat de la Astra, ai constatat că îţi lipseşte ceva? Bani, telefon, poate nişte carduri?
Am auzit şi eu despre acele evenimente neplăcute. Îmi pare rău. Totuşi, ştiu că e o anchetă în desfăşurare şi nu aş vrea să fac greşeala să pun pe cineva la zid înainte ca lucrurile să fie clare. Dacă totuşi s-a întâmplat, atunci e un lucru extrem de grav.

A fost blat Radunovic cu CFR?
Niciodată! A fost o greşeală de joc. O interpretare greşită a unui moment de joc. Şi dacă luaţi şi revedeţi ultima etapă din decembrie 2017, când am jucat şi am bătut acasă cu 2-1 pe FC Botoşani, o să vedeţi că ei au egalat dintr-o greşeală similară a lui Risto. Eu i-am reproşat la acel moment faptul că informarea lui pe teren nu a fost cea mai bună. Sunt lucruri care se întâmplă în fotbal.

Concret, dincolo de ”aştept oferte”, ce faci? Ce profil de club vrei să ai drept viitor angajator?
Petrec momente frumoase alături de familie. Momente care în perioada în care sunt sub contract devin un lux. Şi continui să lucrez, chiar dacă mai mult din punct de vedere teoretic, la îmbunătăţirea mea profesională. Mi-aş dori ca la următorul club să găsesc mediul pe care îl doresc şi să îmi pot realiza obiectivele.

Ai lucrat la Vaslui, FCSB şi Astra. Mai e patron care se bagă peste antrenor în Liga 1? Că e păcat să nu îi bifezi pe toţi.
Ha, ha! Da, dacă mă uit în urmă văd că nu am avut viaţă uşoară, dar am trecut peste ce e mai greu. Cred că mai greu de atât nu se poate. Patronul are tot dreptul să ia decizii, să aibă opinii, să solicite lucruri. Până la urmă el e cel care susţine financiar clubul. Însă totul trebuie să aibă un sens, o logică, o limită. Sunt lucruri peste care nu poţi intra. Altfel ce rost mai are să angajezi un antrenor? Eu am ţinut mereu cont de părerile patronilor şi am dorit comunicare, dar deciziile tehnice mi-au aparţinut şi îmi vor aparţine mereu. Pentru că indiferent de numele clubului, antrenorul rămâne mereu cel mai calificat din punct de vedere tehnic şi e normal să îşi asume lucruri şi să răspundă de ele. Eu, dacă negociez o colaborare, îmi asum nişte obiective. Garantez că le îndeplinesc. Dacă eşuez, sunt dat afară. Cred că e un proces normal, logic.

Sincer. Câte telefoane ai primit pe bancă de la finanţatorul Astrei? Direct sau indirect, prin ”Mache” al lui Niculae.
La mine pe bancă nu au avut niciodată semnal telefoanele. (râde)