INTERVIU cu cel mai bun tată. Alex Zamfir aleargă pentru construirea unui spital de oncologie pedriatică

Alex Zamfir (voluntar, membru fondator, responsabil PR al Asociaţiei 1 Leu) a acceptat să vorbească despre Asociaţia 1 leu şi despre proiectele frumoase pe care le-a făcut în cadrul acesteia. În viaţa de zi cu zi Alex se distrează pe blogul său celmaibuntata.ro, are grijă de propria firmă de advertising, iubeşte sportul (e fost jucător de baschet) şi îi place să-i ajute pe cei mai puţin norocoşi.

Are visuri măreţe, este un optimist convins şi crede că lumea ar putea să fie mai bună dacă fiecare dintre noi am contribui la asta. Se simte dator faţă de univers, este bucuros şi totodată se crede norocos pentru faptul că s-a născut sănătos şi astfel vrea să întoarcă binele pe care l-a primit.

“...Dacă aş ajunge la sfarsitul vieţii şi m-ar întreba lumea ce-am făcut, aş putea să spun ca nu prea am facut nimic, pe când dacă mă chinui să fac chestia asta indiferent dacă îmi iese sau nu şi totuşi sper să îmi iasă la un moment dat, pot să zic că am încercat alături de alţi oameni să construim un spital şi uite ca ne-a ieşit...”

Alex aleargă pentru a-i ajuta pe alţii şi spune că sportul a fost doar un pretext în demararea acestor proiecte frumoase. Un pretext care i s-a potrivit perfect. Sunt oameni care de nervi ..au tendinţa să dea cu pumnii în pereţi, la mine prima senzaţie este să o iau la fugă la propriu, să-mi pun echipamentul şi s-o iau la fugă...”

Din optimism şi din pasiune pentru sport s-a născut şi Asociaţia 1 leu. Şi cum binele nu se face de unul singur, Alex are alături câţiva prieteni cu suflet la fel de bun ca al lui care se implică trup şi suflet în proiectele asociaţiei. Într-o postare pe blogul sau, Alex a amintit că şi în 2017 aleragă pentru spitalul copiilor. Într-o zi de miercuri, ProSport l-a invitat pe Alex la o cafea şi l-a luat la întrebări.

Alex, cum a luat naştere acest proiect?

Ca să îţi povestesc cum a luat naştere proiectul cu “1leu”... trebuie să mă duc cu un an şi jumătate în spate, când am citit pe HotNews o ştire despre un copil de şase luni bolnav de cancer. În vremea respectivă Mark, băiatul meu, avea aproape doi ani, am citit ştirea şi am simtit că trebuie să fac ceva. Pentru mine a fost panică în momentul ăla. Singurul lucru pe care ştiam să îl fac... sau mai bine zis care îmi plăcea să îl fac... era să alerg!

Şi ce-ai făcut?

Şi atunci am zis OK! Pot să mă apuc eu să alerg de nebun sau pot să încerc să îl ajut pe acest copil, Petru. Am organizat o alergare care s-a numit “Alerg pentru Petru” în care am strâns vreo 8.000 de euro. I-am trimis banii, Petru fiind la vremea respectivă cu mama lui internat în Germania. Asta se întâmpla prin iunie 2013. Viaţa a mers înainte până în februarie 2014 când, din păcate, Petru a murit...

Ce-ai simţit atunci?

Când Petru a murit... pentru mine a fost printre puţinele dăţi când am simţit că viaţa mi-a tras cu percuta în faţă şi nu mai ştiu cum să mă ridic. Citeşte continuarea pe ProSport