INTERVIU cu Ilie Bărbulescu, la 32 de ani de la câştigarea Cupei Campionilor Europeni cu Steaua, în 1986

Tonic şi mereu pus pe şotii, Ilie Bărbulescu găseşte constant cel mai bun unghi pentru a centra secvenţele frumoase despre Steaua, despre Sevilla sau despre fotbalul top-class. A împărţit camera de cantonament timp de nouă ani cu marele Nicolae Dobrin şi a generat la Sevilla mai multe imagini antologice. Pe YouTube, golul său cu Honved face şi acum vizualizări, iar pe străzi, prin Piteşti, o discuţie cu cel supranumit "Balamuc" îţi transmite o stare de bine. La 61 de ani, Ilie Bărbulescu spune că ar avea şi azi aceeaşi plecare din block-start către Cupă. "Poate cu un sprint mai înşelător. Tot nu m-ar bloca nimeni", crede fostul fundaş stânga. Umăr la umăr cu un panou de pe "Ramon Sanchez Pizjuan", cum ar fi executat al cincilea penalty la Sevilla şi "informaţia de ultimă oră" despre golul cu Honved. Ilie Bărbulescu, când în defensivă, când în atac.

Bună ziua, domnule Bărbulescu! Ce mai faceţi?
Bună ziua! Fac bancnote de 500 de lei şi le vând cu 200 de lei.

Aveţi o tiparniţă de bani...
Da, da. Ce să fac şi eu.

Chiar, unde lucraţi?
Sunt consilier local pe probleme de sport la Primăria din Piteşti, acest oraş frumos care a dat fotbalului românesc atât de multe nume mari. Chiar în week-end am fost la Cupa Hagi Danone, faza pe Piteşti, mă gândeam că nu mai avem centre de juniori importante în ţară, cum era Centrul lui Leonte Ianovschi. Steaua şi Dinamo au luat tot de la Piteşti. Trebuie să avem baze importante, cum au Ajax, Barcelona, Atletico Madrid. Realul doar cumpără, abia acum au început şi ei să mai promoveze jucători. Cumpără pe sute de milioane de dolari, ăsta e fotbalul în ziua de azi.

"Nea Ilie, ce să bag aici? Că tu le ştii bine, ai jucat fotbal!". Răspunsul fostului fundaş stânga şi cu ce se alege după ce pariază

Observ că vorbiţi despre echipe din Primera. Ce campionate urmăriţi?
Toate campionatele, mai joc şi eu la pariuri, dar nu-mi iese nimic. Joc ca să văd un meci cu alt aplomb, să-l trăiesc altfel, cu adrenalină. Vin băieţii la mine şi mă întreabă: "Nea Ilie, ce să bag aici? Că tu le ştii bine, ai jucat fotbal!". Eu le-am mai făcut câte o recomandare, dar le-a ieşit o bălărie! Pe urmă vin şi-mi spun: "Ce dracu' ne-ai dat, nea Ilie!?". De-atunci le zic: "Du-te şi bagă 1, X., 2!".

N-aţi câştigat niciodată?
Rar de tot.

Ce vă impresionează azi în fotbalul românesc?
Disputa dintre MM Stoica şi CFR Cluj. Asta e la noi, în loc să-şi vadă de echipele lor, stau pe la televizor şi se ceartă. Steaua trebuia să ia de mult timp campionatul, cu avans mare de puncte dacă i-ar fi fost superioară CFR-ului. La felul în care decurg lucrurile în fotbalul românesc, nicio echipă nu va mai câştiga vreodată Liga Campionilor sau Europa League. Noi am câştigat şi Cupa Campionilor Europeni, şi Supercupa. Şi trebuia să câştigăm şi Cupa Intercontinentală! Dar şi dacă am fi jucat încă 180 de minute... Tot nu-i băteam pe River Plate (n.r. - 0-1, gol Alzamendi). Au pus arbitru sud-american şi doi tuşieri - experimentele vremii - japonezi. Eram la Tokyo, asta e. Dar e o zi frumoasă, 7 mai! Mă sună lumea, vorbesc cu foştii mei colegi.

"Nu eram ţinuţi la colţ de Securitate, făceam cam ce voiam". Ce i-a spus Valentin Ceauşescu lui Ion Crăciunescu, înaintea unui meci Victoria - Steaua

Cu Valentin Ceauşescu aţi mai vorbit?
Zilele astea nu, dar vorbesc mereu cu Valentin. El a fost cu sufletul mereu alături de noi, e şi acum alături de generaţia mea. E la fel de elegant, la fel de discret. A ţinut nu numai cu fotbalul, a ţinut cu sportul românesc.

Aţi simţit că aţi fi avut avantaje în România datorită asocierii cu Valentin?
Noi aveam libertate totală în acele vremuri, nu eram ţinuţi la colţ de Securitate, făceam cam ce voiam, cu bun simţ. Dar eram liberi şi pe atunci, se aduna lumea ca la urs când treceam noi pe undeva.

Dar pe teren aţi profitat de protecţia lui Valentin Ceauşescu?
Astea-s nişte aberaţii, numai nişte demenţi pot spune că ne-a ajutat Valentin cu ceva. Şi-ţi dau un exemplu. Jucam cu Victoria pe la mama dracu', pe stadionul Metalul din Bucureşti. Ion Crăciunescu era la centru. Valentin a venit la meci şi l-a chemat pe Crăciunescu. L-a luat deoparte şi i-a spus atât: "Am o rugăminte: să câştige cel mai bun!".

Păi bănuiesc că avea şi Victoria oamenii ei influenţi.
Ce să zic...

Francisco Jose Carrasco, omul lui Bărbulescu. Fostul atacant (58 de ani) a marcat pentru Barcelona de 49 de ori în 262 de partide. A jucat 35 de meciuri în naţională şi a înscris 5 goluri

"M-am dus direct într-un panou publicitar cu Canon!"

Într-un interviu publicat de revista Steaua Fotbal, înainte de finala cu Barcelona, întrebarea reporterului suna astfel: "Cine e cel mai înfocat suporter?".
Ştiu, ştiu, uite parcă-mi vine să plâng când mă gândesc la vremurile alea? Şi ce-am răspuns, că nu mai am revista!

"Cum cine? Soţia! E în tribună la fiecare meci, apoi plecăm la Piteşti, unde ne aşteaptă cei doi copii, Andreea şi Andrei. A împlinit un an pe 28 ianuarie, nu ştie nimic despre fotbal încă". Cam aşa suna răspunsul. Cum aţi răspunde azi?
Cam la fel. Şi ţi-aş spune că Andrei e în Germania, are 33 de ani, joacă fotbal la Freiburg, în Liga a 5-a. Bine, şi munceşte. Iar Andreea este manager la un laborator de analize, în Piteşti. Am o familie frumoasă, contează mult ajutorul familiei în cariera unui sportiv. Ce zi e azi! 7 mai! Mi se derulează în minte toate imaginile de atunci, ce vacarm era la Sevilla, 70.000 de oameni, noroc că toţi eram învăţaţi cu presiunea exercitată de public, toţi fuseserăm pe la loturi, doar Duckadam nu fusese la loturile naţionale. I-am dat momeală lui Carrasco... Am avut meciul meu.

Era titlular şi în naţionala Spaniei, forma cuplul de atac cu Emilio Butragueno în naţională, nu?
Da, dacă-l accidentam, aş fi venit fără cap în România, atât de mult îl preţuiau spaniolii. M-a făcut o dată, pe urmă nu l-am mai lăsat. I-am tot dat momeală că-l atac, apoi îi luam mingea simplu. Umăr la umăr. Până în minutul 20, când, la un clinci, m-am dus direct în panoul publicitar cu Canon. Le-a plăcut atât de tare japonezilor, încât la Tokyo, la finala Cupei Intercontinentale, m-au aşteptat câţiva reprezentanţi ai lor cu ultimul model de aparat de fotografiat. Mi l-au făcut cadou, frumos gest!

"Puteţi să mă suspendaţi pe viaţă! Eu mi-am făcut doar datoria. Pentru Steaua, pentru România!"

Să ne întoarcem puţin la Sevilla. Cum aţi fi tras al cincilea penalty?
Cu calm, pe jos, în stânga portarului (n.r. - Urruti). Nu aş fi ratat. Regele Juan Carlos, mare fan Barcelona, tot întreba de ce nu se execută în continuare penalty-urile, s-a şi supărat şi a plecat acasă. Cum să nu se supere!? Ei erau leii, iar pe noi ne percepeau drept nişte căţeluşi. Le-am arătat noi lor cine sunt leii! Şi ce-au mai aruncat în mine în timpul meciului... Cu bani, cu brichete! Am luat la un moment dat o brichetă din iarbă şi m-am făcut că arunc în ei. S-a supărat nea Ion Alecsandrescu pe mine!

S-a supărat şi pentru că aţi ridicat primul trofeul deşi nu aveaţi voie?
Nu, nu. S-a supărat Regele Juan Carlos, au venit câţiva stewarzi pe mine. I-am spun unuia: "Pleacă de aici, îţi dau un pumn de nu te vezi!". Adrenalina momentului. Venise Cupa din Italia cu un avion special. Mi-am rupt mâinile, avea 14 kilograme trofeul. Acum e uşor, are doar 7 kilograme, nu ştiu de ce. Era o ceremonie organizată de sute de oameni, ar fi trebuit respectaţi câţiva paşi. Ce puteau să-mi facă? Le-am şi zis: "Puteţi să mă suspendaţi pe viaţă! Eu mi-am făcut doar datoria. Pentru Steaua, pentru România".

Care e primul gând care vă vine în minte azi?
Că am pus şi eu umărul la o performanţă care nu va mai fi vreodată repetată. Şi că mă bucur că am rămas şi acum ca o familie. Păcat că azi nu ne mai întâlnim, ca anii trecuţi, la domnul Ovidiu Gârbacea, la Cheile Grădiştei (n.r. - proprietarul complexului de lângă Bran), dar bine, nu din cauza dânsului, ci din cauza noastră.

O ultimă întrebare. Cine mai şutează azi, în fotbalul românesc, la fel de bine cu ambele picioare?
N-am identificat pe nimeni deocamdată. De ce mă întrebi?

Pentru că vreau să aflu cum aţi descrie azi golul marcat cu Honved, din 1985, 4-1 pe Ghencea?
Îţi răspund aşa. M-au sunat cei de la NASA de curând (n.r. - Agenţia Naţională Spaţială Americană). Cercetează şi acum traiectoria şi viteza mingii. Nu şi-au putut da seama încă dacă a fost un obiect din spaţiu sau nu.