INTERVIU: Iulian Pîtea: Am visat să fiu fotbalist

Este fericit, la vârsta lui chiar şi calificarea la Olimpiadă reprezintă o performanţă, dar este conştient că pentru a ajunge "un nume mare" în acest sport e nevoie de multă muncă. Şi e gata să se întreacă de la egal la egal cu greii acestui sport, precum Thomas Morgenstern, idolul său.

Legitimat la CSŞ Dinamo Râşnov, Iulian Pîtea, născut la 9 iulie 1997, a ajuns la sporturile de iarnă la 10 ani, după un scurt periplu la înot şi fotbal. Apoi a încercat schi fond şi biatlon, iar ulterior a fost atras de săriturile cu schiurile. A fost descoperit la 10 ani de antrenorul Gheorghe Gerea, cel care spune despre Iulian că "are nişte calităţi motrice excepţionale pentru acest sport".

Cea mai bună poziţionare a sa de până acum a înregistrat-o anul acesta la Cupa Continentală, de la Sapporo (Japonia), unde a ocupat locul 12 la general, pe trambulina mare (120 de metri), performanţă care i-a adus punctele necesare calificării la Jocurile Olimpice. În 2012, la etapa de Cupă FIS de la Râşnov s-a clasat pe prima poziţie.

România nu a mai avut un reprezentant în concursul de sărituri cu schiuri la Jocurile Olimpice de iarnă de la ediţia din 1992, de la Albertville, când Virgil Neagoe a ocupat poziţia a 57-a, penultima, pe trambulina mică (70 de metri) şi a 58-a, ultima, pe cea mare, 120 de metri.

Redăm integral interviul acordat de Iulian Pîtea agenţiei de presă MEDIAFAX:

Reporter: - Ce înseamnă participarea la Jocurile Olimpice pentru un sportiv de doar 16 ani?

Iulian Pîtea: - (râde) Oho...mult. Pentru mine, cel puţin, înseamnă foarte mult. Consider participarea asta ca pe o rampă de lansare. Având în vedere că sunt mezinul Olimpiadei (n.r. - al delegaţiei României) sunt foarte bucuros de şansa pe care o am. Visam la asta, normal, şi sunt fericit că acest vis a devenit realitate atât de repede. Am ocazia de a cunoaşte oameni noi, am ocazia să îmi fac relaţii noi şi să văd şi baza olimpică de la Soci. Chiar şi doar acest lucru e enorm pentru mine.

Rep: - În plan sportiv, cum te vezi după aceste Jocuri Olimpice?

I.P.: - În mod clar voi fi mult mai puternic. Cum am mai spus, orice competiţie importantă mă va maturiza ca sportiv, îmi va aduce un plus de experienţă pe care o voi putea folosi în competiţiile care vor urma. Îmi doresc foarte tare ca la un moment dat să mă bat de la egal la egal cu numele mari de acum şi, de ce nu, chiar să îi înving. Olimpiada îmi va arăta clar care este nivelul la care mă aflu, iar după ea voi şti cât trebuie să muncesc pentru a ajunge acolo sus.

Rep: - Şi totuşi...mergi la Soci fără niciun fel de presiune, în acest moment, pentru tine, chiar şi calificarea fiind o performanţă...

I.P.: - Da, aşa este. Chiar îmi doresc să fiu relaxat, dar asta nu înseamnă că nu îmi doresc ceva de la această Olimpiadă. Merg şi cu dorinţa de a sări cum pot eu mai bine, să reuşesc să fac cea mai bună săritură şi să intru în primii 50 iar apoi să am o clasare cât mai bună.

Rep: - Ce crezi că îţi lipseşte acum pentru a ajunge în elita acestui sport?

I.P.: - Doi-trei ani de antrenamente, maturitate şi multă muncă.

Rep: - Cât de important crezi că este pentru un sportiv pregătirea mentală pentru o mare competiţie alături de un psiholog?

I.P.: - Contează foarte mult un psiholog, dar având în vedere că nu am avut unul până acum şi nici nu am făcut exerciţiile pe care cei din lotul mare le fac, noi am reuşit să ne controlăm singuri, să ne stăpânim emoţiile şi să ne perfecţionăm cum am putut mai bine. Dar da, contează pentru un sportiv să fie susţinut şi din punct de vedere psihologic, mai ales atunci cînd nu stă foarte bine cu moralul.

Rep: - Crezi că va avea lotul României parte de aşa ceva?

I.P.: - Da, cred că da. Probabil că anul viitor o să avem şi noi un psiholog. Chiar simţim că se fac eforturi pentru a ni se asigura toate condiţiile pentru a face performanţă. Sperăm să nu dezamăgim, e foarte important acest lucru.

Rep: - În aceşti şase ani de când faci sărituri ai simţit vreodată frică acolo, sus, pe trambulină?

I.P.: - Da, au fost zile în care am simţit şi frică. Au fost zile în care nu m-am simţit foarte bine şi nu am avut cheful sau dispiziţia de a sări, iar acolo, sus, am avut nişte emoţii pentru că nu mă simţeam stăpân pe mine, dar...au trecut. Nu ai ce face, trebuie să treci peste orice şi să te pregăteşti din toate punctele de vedere.

Rep: - Pornind de la ideea de teamă, sunt săriturile riscante?

I.P.: - Nu. Nu cred. Eu nu consider săriturile un sport riscant. Faptul că pleci de la trambulină de 5 metri şi ajungi, poate, la una de 220 de metri face să capeţi foarte multă experienţă. Această experienţă creşte odată cu tine şi ajungi să nu mai consideri că este un sport periculos în care pot apărea şi accidente. Ajunge să ţi se pară firesc să sari de la înălţimea aceea şi nu ai cum să mai simţi teamă. Dar toate astea vin în timp...

Rep: - Ai un model pe care vrei să îl urmezi, un idol?

I.P.: - Da, normal. De când m-am uitat prima dată la televizor mi-a plăcut austriacul Thomas Morgenstern şi la el am rămas. Da, mi-a plăcut şi Adam Malysz, dar cum el a renunţat am rămas doar la Morgenstern. El este idolul meu şi va fi extraordinar pentru mine să fiu cu el la aceeaşi Olimpiadă. De fapt, înseamnă mult să fiu alături de cei mai buni săritori din lume. Abia aştept...

Rep: - Înainte ca Râşnovul să aibă baza sportivă pe care te antrenezi acum, cum a fost perioada în care te pregăteai doar în străinătate?

I.P.: - Grea. Acum doi ani ne antrenam numai în străinătate, plecam foarte des, la şcoală nu eram, cu părinţii nu eram, prietenii erau departe, nu a fost deloc uşor. Acum avem aici, acasă, una dintre cele mai moderne baze din lume şi nu suntem mai prejos de alţii. Chiar este extraordinar să avem trambulină şi condiţii la Râşnov, acasă la mine.

Rep: - A fost schiul prima ta alegere?

I.P.: - A, nu! Am început cu înotul, apoi am ales fotbalul. După mult timp am realizat şi eu că la Râşnov e o bază sportivă de iarnă şi nu de fotbal sau înot. Mi-a fost de ajuns să îmi dau seama că trebuie să mă îndrept către un sport de iarnă. Am început cu schi fond, apoi biatlon dar până la urmă am ales sărituri.

Rep: - Şi totuşi, dacă nu ar fi săriturile, în ce sport te-ai vedea?

I.P.: - Dacă nu aş face sărituri, aş alege probabil tot un sport disciplinat şi finuţ. Sau cine ştie? Poate că nu aş mai fi făcut sport deloc. Fiecare sportiv are calităţile lui motrice iar eu pe asta sunt bun şi asta mi se potriveşte. Aşa simt eu.

Rep: - Deci nu ai visat să fii fotbalist, ca toţi băieţii?

I.P.: - (râde) Ba da. Dar cred că fiecare copil, mai ales un băiat, îşi doreşte când e mic să se joace cu mingea şi desigur că şi eu mă visam un mare fotbalist. Toţi îşi doresc asta iar eu am fost unul dintre acei băieţi. Însă... am făcut fotbalul doar de plăcere.

Rep: - Stelist...dinamovist?

I.P.: - (zâmbeşte) Ţin cu Steaua, da. Ţin cu ei pentru că sunt cei mai buni (râde).

Sorin Iulian Pâtea va intra în competiţie la Soci la 8 februarie (trambulina de 90 de metri) şi în 14 februarie (trambulina de 120 de metri). Jocurile Olimpice de iarnă vor debuta la 7 februarie şi se vor încheia la 23 februarie.