INTERVIU - Roxana Cocoş ridică 15 tone pe săptămână pentru o medalie la Jocurile Olimpice

A început să meargă la sala de haltere de la şapte ani, deşi mama sa nu a fost de acord, şi şi-a dedicat toată copilăria acestui sport. Într-un interviu acordat MEDIAFAX, Roxana Cocoş povesteşte cum a ajuns să ridice săptămânal 15 tone pentru un vis - aur la Londra.

Redăm integral interviul acordat de Roxana Cocoş agenţiei de presă MEDIAFAX înaintea începerii Jocurilor Olimpice:

Reporter: - De cât timp practici acest sport?

Roxana Cocoş: - De la şapte ani. De foarte mică. Pot să spun că mi-am pierdut toată copilăria făcând sport. Eu nu am ştiut ce înseamnă copilărie. De fapt, eram în clasa întâi când am început. Părinţii mei nu au fost de acord cu acest sport, dar într-un final i-am convins să ma lase să fac asta, pentru că mie îmi place să fac haltere. Acum nu au ce să mai spună... Sunt deja la a doua Olimpiadă.

Reporter: - Cum ai ajuns să faci acest sport?

Roxana Cocoş: - Printr-o prietenă am ajuns la acest sport. Nu pot să spun că ea făcea sportul asta. S-a dus şi ea în sala de haltere. Antrenorul nostru, Fitzi Balaş, care a decedat, m-a descoperit. M-a adus în sală, mi-a pus o coadă de mătură în mână, m-a pus să mă las în jos să vadă dacă am tehnică, dacă sunt bună pentru acest sport. Mama a aflat după două săptămâni că eu sunt în sala de haltere şi nu m-a mai lasat. Antrenorul a venit după mine acasă, i-a spus: "Las-o că la 14 ani va ieşi campiană europeană". Şi aşa a fost. La 14 ani am ieşit campioană europeană. El a prezis şi că voi ajunge la Olimpiadă şi aşa a fost. Asta e a doua Olimpiadă. Chiar pot să spun că îi mulţumesc, acolo unde este el, că m-a îndrumat să fac un sport, să ating o mare performanţă şi sper ca la Olimpiadă să iau şi medalie.

Citeşte şi: JOCURILE OLIMPICE: Roxana Cocoş, MEDALIE DE ARGINT la haltere, categoria 69 de kg

Reporter: - Domnul Balaş este cel mai important om din cariera ta?

Roxana Cocoş: - Da şi îi mulţumesc domnului Fitzi Balaş că m-a adus în sala de sport şi m-a făcut o mare sportivă.

Reporter: - Ai putea să estimezi, cumulat, câte tone ai ridicat până acum?

Roxana Cocoş: - Nu ştiu, nu am cum, dar săptămânal sunt cam 15 tone. Dacă faci un antrenament extins, sunt foarte multe tone.

Reporter: - Cât te antrenezi pe zi?

Roxana Cocoş: - În jur de cinci – şase ore pe zi. Acum cu Olimpiada m-am antrenat foarte mult.

Reporter: - La haltere contează numai forţa fizică sau şi cea psihică?

Roxana Cocoş: - Este vorba de un tot. Îţi trebuie şi forţă, şi tehnică şi un pic de talent.

Reporter: - La Londra ce obiective ai?

Roxana Cocoş: - La Londra vreau să câştig medalia de aur.

Reporter: - Cum sunt concurentele tale?

Roxana Cocoş: - Concurentele sunt pe măsură. Acum am schimbat categoria, nu mai sunt la 63, sunt la o categorie mai mare. Cea cu care trebuie să mă bat cel mai rău este rusoaica. Ne batem pentru aur, rău de tot.

Reporter: - În acest sport, care sunt riscurile pentru o femeie?

Roxana Cocoş: - Riscurile sunt foarte mari. Ferească Dumnezeu să te accidentezi, dar dacă vrei poţi să faci şi copii. De exemplu, Mărioara Munteanu, o mare halterofilă, a făcut o fetiţă extraordinară şi multe fete de la haltere au copii. Dacă nu poţi să faci copii, pentru că aşa te-a lăsat Dumnezeu, asta nu e de la haltere neapărat. Practic, în orice sport te poţi accidenta grav încât să nu mai fii om, nu neapărat haltere. Toate sporturile sunt grele.

Reporter: - Ce vrei să faci pe plan personal? Te-ai gândit la copii?

Roxana Cocoş: - Nu m-am gândit. Nu ştiu ce să fac. Chiar nu ştiu ce să fac. Dar sunt încă tânără, am 23 de ani, nu sunt căsătorită, mai am timp.

Reporter: - Dar timp pentru viaţă personală ai? Prietenul tău ce zice?

Roxana Cocoş: - Ce să zică, mă înţelege, a fost şi el halterofil şi ştie cum e. Nu ne-am mai văzut de trei luni, nu avem timp ca sportivi pentru viaţa personală. După Olimpiadă o să am o vacanţă.

Reporter: - Ţinteşti aurul, e aşa cum se spune că renta viageră îţi poate asigura viitorul?

Roxana Cocoş: - Sincer, pentru mine, da. Nu ştiu cât se dă pentru aur olimpic, dar aşa e. Nu m-a interesat aşa de mult, dar îţi dai seama că nu îţi vine rău 1000 de euro pe lună toată viaţa. Şi pentru asta muncesc şi pentru mine, să mă simt eu împlinită că nu am făcut deagaba sportul ăsta. Am toate medaliile posibile, mai puţin una olimpică.

Reporter: - Aveţi un regim alimentar special?

Roxana Cocoş: - Da, păi de aia am schimbat şi eu categoria, nu mai puteam slăbi, nu mai ai forţă, se duce tot. Şi am fost nevoită să schimb categoria. La 63 de kg aveam trei adversare foarte tari. Ele slăbeau 2-3 kg, iar eu trebuia să vin de sus de tot. Şi împreună cu antrenorii am decis să schimb categoria, la 69 de kg.

Reporter: - Şi nu e mai greu?

Roxana Cocoş: - E mult mai greu, trebuie să ridic mai mult, vă daţi seama. Trebuie să ridic 150 kg. Dar am încredere, mă simt puternică, m-am antrenat special pentru categoria asta. Mă simt pregătită, mă simt foarte bine aici. Şi la europene am făcut tot categoria asta, la 69 de kg, şi era cât pe ce să bat cea mai bună halterofilă, din Rusia.

Sportiva Roxana Cocoş a câştigat, miercuri, medalia de argint, în finala categoriei 69 de kilograme a concursului de haltere, a şasea pentru delegaţia României la Jocurile Olimpice de la Londra.

Medalia de aur i-a revenit lui Jong Sim Rim (Coreea de Nord, cu 261 de kilograme), iar cea de bronz Marinei Şkermankova (Belarus, 256 kilograme, dar mai grea decât Roxana Cocoş).

(Interviu realizat de Adrian Ţone, adrian.tone@mediafax.ro)