INTERVIU: Tosaint Ricketts: Port şi acum aceleaşi apărători cu care am început să joc fotbal

Sosit în acest sezon la FC Timişoara, atacantul canadian Tosaint Ricketts, în vârstă de 23 de ani, a evoluat doar doi ani în fotbalul profesionist, la o singură echipă, în prima liga finlandeză, la MyPa. Gruparea bănăţeană este a doua formaţie profesionistă din cariera sa, pentru care a evoluat în două partide, înscriind golul victoriei din deplasare, cu formaţia CFR Cluj.

Ricketts a debutat ca fotbalist la formaţia Universităţii din Winsconsin, unde a jucat până în 2007, când a plecat la MyPa.

Redăm integral interviul acordat de Tosaint Ricketts pentru site-ul oficial al FC Timişoara.

Reporter: Cine a descoperit că ai talent, cine te-a promovat?

Tosaint Ricketts: Fraţii mei, care au jucat fotbal. Eu la început nu eram foarte interesat de acest sport, dar jucam pentru echipa şcolii şi am avut şansa să primesc o bursă sportivă pentru universitate. Atunci am început să privesc lucrurile mai serios. Aici mulţi încep fotbalul de la o vârstă fragedă. Eu am început puţin mai târziu, pe la 13-14 ani., m-am îndrăgostit de acesta mai târziu. Acum joc la nivel profesionist, dar încă învăţ şi mai am mult de crescut.

R.: Visezi noaptea la fotbal?

T.R.: Da, cam de câteva ori pe săptămână. Când faci ceva toată ziua, e în mintea ta, aşa că e normal să visez asta. Unele din ele ar putea fi şi… coşmaruri, ca de exemplu să te vezi în faţa golului şi să nu poţi înscrie.

R.: Ai vreun ritual înainte de meci?

T.R.: Nu neapărat, îmi place să ascult muzică, mă concentrez, mă imaginez marcând, mă gândesc la ce am de făcut, astfel când intru pe teren ştiu mai bine ce am de făcut, pentru că le-am mai repetat deja, în mintea mea.

R.: Ai vreun talisman norocos?

T.R.: Nu neapărat, poate apărătorile mele, pentru că le am pe aceleaşi de când am început să joc, aşa că dacă e să am vreun talisman, acesta ar fi.

R.: Care crezi că e punctul tău slab?

T.R.: Experienţa, deoarece jucând în mediul universitar, unde nivelul e diferit, mai am de lucrat la acest aspect. Doar de trei ani joc fotbal profesionist, doi ani în Finlanda şi unul aici.

R.: Care a fost cel mai greu meci pe care l-ai jucat?

T.R.: Ar trebui să mă gândesc la FC Timişoara - Mypa, scor 3-3. Cred că acesta a fost cel mai dificil meci şi cea mai grea înfrângere.

R.: Ce îţi place cel mai mult la FC Timişoara?

T.R.: Jucătorii, coechipierii mei sunt mai buni decât cei cu care jucam de obicei, au un nivel mult mai ridicat.

R.: Există ceva ce ai vrea să schimbi la club?

T. R.: Aş vrea să schimb faptul că nu am luat campionatul până acum. (râde-n.r.).

R.: A fost primul tău gol la Timişoara, cum te-ai simţit să înscrii în meciul cu CFR Cluj?

T. R.: M-am simţit bine, întotdeauna te simţi bine când marchezi. A fost un meci important care a însemnat mult pentru mine.

R.: Erai sigur că vei juca?

T. R.: Nu am fost sigur, niciodată nu poţi fi sigur. Orice se poate întampla, după primele cinci minute se poate accidenta un jucător şi intri imediat sau poţi să nu joci deloc.

R.: Cât crezi că va mai dura până să devii titular?

T. R: E greu de zis. Toată lumea joacă bine acum, dar indiferent dacă eşti titular sau nu, e important să te antrenezi în continuare, să lucrezi şi să aştepţi să vezi ce se întâmplă.

R.: Ce faci când nu joci fotbal?

T. R.: Mă relaxez, mă odihnesc, joc jocuri video, vorbesc pe internet cu familia, nimic spectaculos.

R.: Povesteşte-ne puţin despre originile tale.

T. R.: Părinţii mei sunt născuţi amândoi în Jamaica, s-au mutat acum 25 de ani în Canada, unde la scurt timp m-am născut în Edmonton, Alberta. Am făcut şcoala acolo, apoi am mers la universitate în Statele Unite ale Americii. Suntem mereu înconjuraţi de cultura jamaicană, părinţii mei au două restaurante cu specific jamaican.

R.: Cine e persoana de care eşti cel mai apropiat?

T. R.: Fratele meu. El e foarte pasionat de fotbal, a jucat o perioadă, dar s-a accidentat şi nu a putut ajunge la un nivel superior, la profesionişti. El a fost mereu alături de mine de-alungul carierei, e fericit când joc bine, vrea să afle detalii despre tot ceea ce fac. Toţi fraţii mei mă urmăresc, am trei fraţi mai mari. Încercăm să găsim un site bun unde să-mi poată viziona meciurile.

R.: Am auzit că esti bun la baschet!

T. R.: Da, am jucat mult baschet când eram mai mic. Acum mai joc când merg acasă, cu prietenii, doar pentru distracţie, nimic serios.

R.: Ce iţi lipseşte cel mai mult aici în România, fiind departe de casă?

T. R.: Cu siguranţă mâncarea mamei mele. Mâncarea de aici e bună, mai bună decât cea din Finlanda, dar iubesc felul cum găteşte mama. Când sunt acasă, mânânc la restaurantul ei în fiecare zi.

R.: Vrei să transmiţi un mesaj fanilor?

T. R.: Vremea s-a făcut mai bună, aşa că veniţi la meci!

R.: În încheiere spune-ne ceva în română.

T. R.: Mulţumesc. (râde-n.r.)