Editorial CTP: Sub ploaia de gloanţe

Almagro lovea decisiv în practic toate mingile care-i veneau de dincolo de fileu. Şi aproape toate bombele îi intrau la o palmă de linie, mai ceva ca lui Federer. A servit ca un disperat, a atacat tot timpul, făcându-l pe favoritul absolut Nadal să arate ca un outsider. E un test esenţial pentru un jucător considerat mare: ce face când adversarul mult mai slab cotat joacă senzaţional? E posibil să fie cuprins de frustrare, trăieşte impresia că i se ia ce-i al lui de drept, că e furat, icnetele uluite, uneori râsetele tribunelor îl scot din sărite. Forţează, încearcă să răspundă la fel de sclipitor ca „fraierul” pe care l-a apucat tenisul, doar el este Marele. De cele mai multe ori, pierde, răsturnând bursele de pariuri, şi rămânând la sfârşitul meciului cu capul în prosop, incapabil să înţeleagă ce s-a întâmplat.

Citeşte continuarea pe www.prosport.ro.