Ion Iliescu, despre sporturile pe care le-a practicat, în ProSport

Iliescu a relatat, în interviul acordat cotidianului ProSport, că, în tinereţe, deşi nu a făcut sport de performanţă, a jucat volei şi ping-pong, a făcut patinaj, dar şi schi.

"Nu de performanţă, dar am făcut de toate, începând cu mingea de cârpă, de fotbal, pe maidan. Pe vremea mea, când eram la Olteniţa şi aveam opt ani, erau multe terenuri virane. Ăsta era avantajul copilăriei noastre, cam acolo se desfăşura toată energia copilăriei şi a tinereţii. Am jucat şi volei, ping-pong, am înotat, am patinat, am schiat", a spus Ion Iliescu, precizând însă că fotbalul i-a plăcut cel mai mult, fiindcă "era sportul cel mai popular şi cel mai accesibil, pe lângă ţurcă şi toate astea".

Ion Iliescu spune că atunci când juca fotbal era, de obicei, mijlocaş, pasa bine şi înscria.

"Când eram la liceul Spiru Haret, era la modă tenisul de masă. Pe vremea aia nu existau săli, nici nu se construise sala Floreasca. Deci campionatele naţionale de ping-pong se desfăşurau în sala de sport a liceului Spiru Haret. Era cea mai arătoasă. Atunci am cunoscut-o pe Angelica Ruzeanu, care a dominat ping-pong-ul mondial vreme de zece ani. M-am dus la o finală la băieţi. Era Vladone, care devenise campion naţional, asta era prin anii '46-'47, şi Naumescu finalist. Vladone era un tip ofensiv care trăgea şuturi puternice şi Naumescu le scotea de la zece metri distanţă. Ne fascina calitatea asta defensivă, ce vezi acum la chinezi", a mai povestit preşedintele de onoare al PSD.

Ion Iliescu a mai spus că soţia lui juca mai bine decât el tenis de masă, pe vreme când erau în liceu şi s-au cunoscut.

"Soţia era mai bună ca mine la liceu, atunci am şi cunoscut-o. Ea a fost şi în echipa de volei a liceului ei, Iulia Haşdeu. Urmăream în general toate competiţiile, printre ele şi gimnastica. Am văzut-o la lucru pe Elena Leuşteanu, era cea mai tare", a continuat Ion Iliescu.

Fostul preşedinte îşi aminteşte că, în 1948, a creat Uniunea Asociaţiei Elevilor din România.

"Eram elev la Spiru Haret în penultima clasă şi am intrat în conducerea naţională. Erau asociaţii pe licee, uniuni pe judeţe şi pe capitală. Prima dată am fost secretar cu probleme sportive în cadrul Uniunii Asociaţiilor Studenţeşti din România (UASR). Aveam o şcoală foarte bună de şahişti. Coleg cu noi era un băiat care, la 17 ani, a devenit campion naţional la seniori pe capitală. Era o performanţă. Era perioada Samarian, Seimeanu, apoi Ciocâlcă şi aşa mai departe. În 1957 am fost preşedinte al UASR", a povestit Ion Iliescu.

Întrebat cum a fost ales, Iliescu a spus că avea "o conlucrare foarte bună cu factorii de la Ministerul Educaţiei de atunci".

"S-a făcut o campanie pentru constituirea de comitete de clasă. Diriginţii numeau câte un băiat drept monitorul clasei. Şi România Liberă, pe vremea aia era un ziar democrat condus de Grigore Preoteasa, a dezvoltat o campanie pentru organizarea de comitete de clasă. La noi în clasă, chestia asta a avut un ecou mare. Am şi redactat într-o recreaţie un statut al comitetelor de clasă. Aveam un coleg, Teodor Mănescu, care a devenit apoi scriitor, dramaturg. El a murit în 1990, la 60 de ani, era cardiac. Eram foarte buni prieteni şi aveam foarte multe idei ca acestea. Aveam 15 ani. Atunci ne-am adresat României Libere, ne-am dus la redacţie. Îl cunoscusem pe Preoteasa în lagărul de la Târgu Jiu, pentru că tata fusese deţinut politic în timpul războiului. Era ceferist din Bucureşti. Clasa ne-a delegat să mergem cinci inşi la România Liberă să ne adresăm Ministerului Educaţiei Naţionale", a mai spus Ion Iliescu.

Ion Iliescu povesteşte de asemenea despre experienţa sa pe şantier.

"M-am înscris într-o brigadă de 100 de tineri, mulţi erau de la Griviţa Roşie şi m-am dus în Albania în vara lui 1947. Am lucrat un an pe şantier. Asta mi-a dat spiritul de organizare, de coparticipare, de iniţiativă. (...) Am lucrat cu lopata, n-aveam niciun fel de mijloace mecanice. Am lucrat la terasament cu roaba, bătătorul, cazmaua şi lopata. După ce am terminat săpătura la un pod, ţin minte că a venit o ploaie torenţială şi ne-a umplut groapa. Am golit-o apoi cu lopeţile", a povestit Ion Iliescu.

Întrebat cum era Nicolae Ceauşescu, Ion Iliescu spune că acesta era "pătimaş de felul lui" şi că nu a intrat în polemici cu el. Întrebat apoi dacă Nicolae Ceauşescu accepta să piardă, fostul preşedinte a răspuns: "La volei trebuia să pierzi neapărat. El îşi permitea să pună mâna pe plasă. Era sportul lui preferat, juca volei totdeauna la vila de la Neptun. N-am fost apropiaţi, în 1971 m-a şi măturat".

Ion Iliescu mai spune, în interviul pentru ProSport, că echipa sa de fotbal preferată a fost Rapid. "Pentru că eram fiu de ceferist şi am copilărit pe lângă Podul Grant", a explicat el.

În schimb, liderul PSD critică actualii patroni din fotbal. "Patronii au bani, dar n-au altceva, se bagă unde nu trebuie. Aş face o adunare cu toţi patronii ăştia pentru un curs de educare: Ce înseamnă să fii patron de fotbal. Să înveţe câteva reguli de comportament şi de relaţii inter-umane, de respectare a valorilor, a tehnicienilor. Asta făcea şi Ceauşescu, a fost marea lui greşeală să dea şi indicaţii tehnice. Apelează la specialişti, la cei care ştiu carte şi meserie", a spus Iliescu.

Ion Iliescu a mai spus că a fost o greşeală faptul că PSD a racolat la un moment dat sportivi pentru campania electorală din 1996, printre care şi Ilie Năstase, care a eşuat la candidatura pentru Primăria Capitalei.

"A fost o greşeală. Ilie Năstase nu era pregătit să devină primar. Sunt sportivi şi sportivi. Un om ca Ţiriac e şi un bun manager, nu numai un sportiv de performanţă. Năstase n-are aşa ceva, deci a fost o greşeală. N-a fost nicio strategie prin candidatura lui Ilie Năstase, ci o chestiune de imagine. Că prin imagine câştigă, dar nu e suficient. Am avut îndoielile mele, dar nu am fost ascultat. Candidatura lui a fost un accident, el nu era potrivit pentru munca administrativă", a spus Iliescu.

Întrebat dacă ar conduce liga sau federaţia, Ion Iliescu a răspuns:"Nu m-aş băga în economia de piaţă. E foarte grea şi nu am aceste însuşiri". El crede însă că sportul românesc trebuie relansat de la nivel şcolar.