La fel ca în Brazilia, Iran s-a calificat, de asemenea, în semifinalele de volei la Jocurile Paralimpice de la Tokyo şi vânează aurul datorită jucătorului care a contribuit cel mai mult la câştigarea Jocurilor de la Rio, acum cinci ani.
Acesta este Morteza Mehrzad, omul recordurilor, nu numai pentru priceperea pe teren, ci şi pentru înălţimea sa de doi metri şi 46 de centimetri.
Deja cel mai înalt sportiv care a participat vreodată la Jocuri, inclusiv Olimpiadele şi Paralimpicele, el este, de asemenea, al doilea cel mai înalt om în viaţă din lume, la egalitate cu marocanul de 39 de ani Brahim Takioullah, dar în spatele turcului Sultan Kösen, în vârstă de 38 de ani (251cm), care deţine recordul mondial Guinness.
Morteza Mehrzad s-a născut în 1987 în Chalus, în nordul Iranului. Creşterea exponenţială a lui Mehrzad se datorează acromegaliei, o boală endocrină care se manifestă prin dezvoltarea exagerată a capului şi a membrelor.
Cu toate acestea, participă la Jocurile Paralimpice şi pentru că, din cauza unei căderi grave de pe bicicletă la vârsta de 16 ani şi a unei operaţii chirurgicale ulterioare care nu a vindecat perfect fractura pelviană, piciorul drept nu a mai crescut. Diferenţa dintre membre este, în lungime, de 15 centimetri, motiv pentru care are nevoie de o cârjă pentru a merge.
La fel ca orice sportiv paralimpic care se respectă, Mehrzad face minuni pe teren, în faţa plasei, în aşa-numitul „volei aşezat/şezând”, disciplină care practic i-a salvat viaţa şi i-a dat un sens.
Campionul domină jocul şi în această ediţie a Jocurilor Paralimpice datorită mâinilor sale de aproape 30 de centimetri lungime, un avantaj chiar şi atunci când este aşezat şi care afectează adesea semnificativ scorul meciurilor, întotdeauna în favoarea echipei sale.
Fostul său antrenor l-a întâlnit după un reportaj la TV, în 2011. „A trebuit să merg să-l văd personal pentru a-l convinge, iniţial nu a vrut să joace, deşi voleiul era pasiunea lui, dar după cinci luni el este decis în cele din urmă, cu rezultate excelente pentru echipa naţională iraniană”.
Următorul meci va fi semifinala de joi, 2 septembrie, împotriva Bosniei Herţegovina. Depăşirea acestui adversar ar însemna cel puţin certitudinea podiumului, deşi nu trebuie uitat că această echipă naţională a reuşit să învingă Iranul la Paralimpiadele de la Atena în 2004 şi cele de la Londra în 2012, dar în ambele ediţii fără ca Mehrzad să-şi dea decisiva contribuţie.