Mai puţine recorduri mondiale doborâte la Paris. Îşi atinge omenirea potenţialul maxim?

Acest număr de 17 recorduri mondiale reprezintă o scădere faţă de precedentele jocuri de la Tokyo, în care au fost doborâte 20.

De fapt, numărul este în scădere de la Beijing 2008, când au fost doborâte 30 de recorduri mondiale.

Jocurile de la Paris au ocazionat cel mai mic număr de recorduri din ultimii 20 de ani, în ciuda creşterii numărului de evenimente.

„Probabil că am ajuns acum la un punct de randament descrescător", spune Dr. Thomas Brownlee, profesor asociat în ştiinţe sportive aplicate la Şcoala de Ştiinţe ale Sportului, Exerciţiului şi Reabilitării de la Universitatea din Birmingham, citat de Sky News.

„După jocurile de la Atlanta din 1996, oamenii şi-au intensificat cu adevărat prestaţiile şi institutele sportive naţionale au analizat cu adevărat modul în care ar putea face aceste îmbunătăţiri majore.

„Acest lucru s-a întâmplat în toate domeniile, fie că este vorba despre modul în care oamenii s-au antrenat, modul în care oamenii s-au recuperat, nutriţie, strategii, specificul antrenamentelor, identificarea talentelor... Acum 20 de ani, nutriţia nu era deloc luată în considerare. Dar acum toată lumea o face".

El a adăugat: „În acelaşi timp, au existat mari avantaje tehnologice - gândiţi-vă la Dave Brailsford pentru ciclismul britanic şi la glumele despre „roţi extra rotunde", tot acest gen de lucruri.

"În următoarele jocuri, până la Londra, roadele acestor eforturi au fost cu adevărat culese şi aţi văzut acele îmbunătăţiri masive.

„Ceea ce vedem acum este că toată lumea vine din urmă şi face lucruri similare. Secretele au cam fost expuse."

Ciclismul rămâne în top, cu cinci noi recorduri la Paris 2024

Cu cinci recorduri doborâte la ciclism, velodromul a fost arena în care au fost doborâte cele mai multe recorduri mondiale la Paris.

Acest lucru exclude câteva probe în care un record a fost doborât în mod repetat, cum ar fi recordul de sprint pe echipe doborât de trei ori de echipa feminină de ciclism a Marii Britanii în etape succesive, în drumul său spre aur.

O combinaţie de factori a creat condiţii ideale pentru ciclişti în acest an, inclusiv căldura din interiorul arenei, care a făcut ca aerul să fie mai puţin dens, o formă şi o suprafaţă a pistei bine puse la punct şi un echipament tot mai bun.

În schimb, s-a speculat că condiţiile din arena acvatică nu au fost ideale, existând informaţii conform cărora adâncimea relativ mică a bazinului olimpic, de 2,5 metri, ar fi putut încetini sportivii din cauza efectului său de creştere a turbulenţelor din bazin.

Cu toate acestea, au fost depăşite patru recorduri mondiale la înot. Deşi acest număr este uşor sub aşteptările care au precedat evenimentele şi mai mic decât cel stabilit la Tokyo 2020 (şase) şi Rio 2016 (opt), a fost mai mult decât în orice alt sport, în afară de ciclism, şi o continuare a depăşirii recordurilor de înot stabilite în 2008 şi 2009, înainte de impunerea unei interdicţii asupra tehnologiei controversate a costumelor de baie LZR.

Sporturile cu cel mai mare potenţial de îmbunătăţire a performanţelor vor continua să fie cele în care există mai multă tehnologie utilizată pentru eveniment, spune Dr. Brownlee.

"Tipurile de sporturi în care pot fi folosite echipamente ar putea fi cele în care veţi continua să vedeţi îmbunătăţiri. Altele ar fi sporturile olimpice mai puţin consacrate, unde există injecţii de finanţare", spune el.

Cele mai vechi recorduri

Unele discipline, în special atletismul, au înregistrat o încetinire mai accentuată în ceea ce priveşte stabilirea de noi recorduri, iar unele recorduri foarte vechi s-au dovedit a fi greu de doborât.

Printre cele mai vechi recorduri de atletism ale unor probe care se dispută şi astăzi se numără cele de sprint şi de alergare pe distanţe medii.

„Există unele recorduri mondiale care au semne de întrebare în jurul lor, în special înainte de anii '90. Există un oarecare scepticism cu privire la practicile care au condus la modul în care au fost obţinute", spune Dr. Brownlee.

„Sperăm că progresele din domeniul ştiinţei şi tehnologiei sportive vor permite în cele din urmă sportivilor să le depăşească. Am văzut deja câteva persoane care s-au apropiat de unele dintre aceste recorduri."

Săritura în lungime a lui Mike Powell din SUA în 1991, de 8,95 m, săritura în înălţime a lui Javier Sotomayor din Cuba în 1993, de 2,45 m, şi recordul de la triplu salt, al lui Jonathan Edwards din Marea Britanie, de 18,29 m, toate au rămas neîntrecute până în prezent.

Pe de altă parte, recordurile la săritura cu prăjina continuă să fie doborâte în ritm rapid de suedezul Armand Duplantis, care a doborât recordul mondial de nouă ori din 2020.

El a ridicat ştacheta cu 1 cm de fiecare dată - probabil o tactică înţeleaptă, având în vedere că sportivii primesc 100 000 de dolari de fiecare dată când doboară recordul mondial. El a ajuns la 6,25 m la Paris, dar cu ceva spaţiu între el şi bară, există speculaţii că nu şi-a atins încă limita.

La începutul acestui an, ucraineanca Yaroslava Mahuchikh a doborât un record vechi de sărituri, depăşind cu 1 cm recordul de 36 de ani al bulgăroaicei Stefka Kostadinova la săritura în înălţime, ajungând la 2,10 m.

Cea mai rapidă cursă din istorie

În ciuda faptului că aceste recorduri au rămas nebătute, s-a observat o tendinţă a unui număr mai mare de atleţi de a ajunge la viteze care i-ar fi adus pe poziţii de medalie la Jocurile Olimpice anterioare.

În finala de 100 m sprint masculin, americanul Noah Lyles a câştigat aurul cu un timp de 9,784 secunde, cu doar o fracţiune în faţa jamaicanului Kishane Thompson (9,789 secunde). Dar toţi cei opt atleţi au terminat în mai puţin de 10 secunde într-o cursă fără vânt - făcând-o cea mai rapidă din istorie.

Timpul de 9,86 secunde al lui Letsile Tebogo din Botswana, care l-a clasat pe locul şase la Paris, i-ar fi adus o medalie de bronz la Tokyo şi de argint la Rio.

Ajungem la apogeu?

În ciuda reducerii numărului de recorduri şi a încetinirii aparente, suntem încă departe de a atinge vârful performanţei umane, spune Dr. Brownlee.

„Nu cred că ne-am plafonat complet. În următorii 10-20 de ani vom asista la îmbunătăţiri, cu o mai bună înţelegere a geneticii pentru a lua în considerare nevoile individuale ale sportivilor.

„De ce nutriţie au nevoie, sau cum se recuperează mai bine, de cât somn au nevoie, cum ar trebui să se antreneze exact. Această individualizare va permite cu adevărat şi stoarcerea fiecărui ultim procent de îmbunătăţire.

„Şi tehnologia [îmbrăcăminte şi echipament sportiv] va continua să avanseze cu paşi mari, la fel ca şi suprafeţele pistelor de atletism care continuă să se îmbunătăţească.

„Optimizarea are încă un drum lung de parcurs."