Video Marius Tucă Show (Partea I). Mircea Lucescu: Hagi, cel mai influent jucător din istoria turcilor la câştigarea titlurilor

Un moment critic pentru fotbalul, campionatul intern. S-a permis apariţia unor echipe-fantomă şi au dispărut branduri importante

Marius Tucă: E într-un moment critic fotbalul, campionatul intern?

Mircea Lucescu: Da, pentru că a fost o perioadă în care a permis eu ştiu, nu pot să spun, s-a permis apariţia unor echipe-fantomă şi au dispărut branduri importante, cei care aduceau tradiţia, aduceau spectatori, aduceau puterea economică, ar fi trebuit în momentul acela să intervină organizaţiile locale să susţină echipa, atunci când nu exista un investitor, nu exista un investitor atunci, trebuia pentru că era important pentru imaginea oraşului. Când o echipă tip Arad era în divizia A se vorbea tot timpul despre Arad, în toate ziarele.

Marius Tucă: Dar sunt şi oraşe care nu au, Braşovul nu are.

Mircea Lucescu: Din ce în ce mai puţin, se vorbeşte foarte mult în alt sens, poate în turism poate despre ele, dar nu despre sport, unde sport interesează populaţia în fiecare moment al zilei, vedeţi toate emisiunile, televiziunile încep şi se termină cu nişte noutăţi din sport, din fotbal.

Marius Tucă: Dar sunteţi de acord cu sistemul acesta din play-off şi play-out?

Mircea Lucescu: Nu au ce să facă, poate sunt, să devenim din ce în ce mai buni atâta timp cât nu există siguranţa că …

Marius Tucă: Păi nu, facem un campionat cu 16 echipe să se joace de la un capăt la altul.

Mircea Lucescu: Da, dar ar trebui să dea echipele respective, să asigure continuitatea în competiţie, când nu se retrag la un moment dat din competiţie că nu au rezultate, nu au nişte... şi atunci strică tot, aşa cel puţin 12 echipe… se poate, eu cred că vor lua în discuţie, a fost un moment necesar pentru… gândiţi-vă juca Mioveni în divizia A, juca Urziceni în divizia A, uşor, uşor acestea încep să dispară şi să apară din nou Cluj.

Marius Tucă: Păi staţi nu intră acum Clinceni?

Mircea Lucescu: Asta cu Clinceni este iar o problemă, bine acolo este un om căruia îi place fotbalul, dar nu e de ajuns pentru …

Marius Tucă: Avem Clinceni, avem Chiajna, Chiajna nu mai avem că retrogradează. Mă rog, spuneţi-mi se mai poate construi o echipă naţională aşa cum aţi făcut-o dumneavoastră în anii 80 sau sunt cu totul altele metodele în momentul acesta, de la selecţie, antrenamente, jocuri amicale ? 

Mircea Lucescu: În primul rând…

Marius Tucă: Adică aveaţi un stadiu extraordinar de pregătire? Făceaţi selecţia tuturor jucătorilor, construiaţi?

Mircea Lucescu: E un campionat foarte puternic, nu uitaţi că echipele noastre jucau în fazele finale ale competiţiilor europene atunci, e adevărat că se putea mai mult decât acum, erau mai echilibrate forţele dar… Craiova era, Argeş era, Steaua, Dinamo nu mai vorbim, UTA făcea performanţă.

Marius Tucă: Acum echipele de club sunt internaţionale.

Mircea Lucescu: Şi asta este o problemă destul de importantă pentru că toate, dădeam exemplu cu Turcia, acelaşi lucru, când ai posibilitatea în campionat să joace atât de mulţi străini, e mai uşor pentru preşedinţi să aducă jucători care creează imagine, din toate părţile, îi plătesc un salariu, în general iau jucători la sfârşit de contract, iau jucători care au avut o carieră şi care vor să termine cu un bun contract, atâta tot, nu mai creşti nimic, nu mai schimbi jucători, nu mai vinzi, nu mai cumperi şi doar acumulezi datorii, una după alta. Şi aici s-a lucrat foarte puţin la nivelul juniorilor, copiilor sunt foarte puţini, s-a investit foarte puţin.

Marius Tucă: Aţi făcut 40 de ani de antrenorat?

Am peste 40 de ani de antrenorat, fără nici un fel de an sabatic

Mircea Lucescu: Păi da, nu am făcut socoteală, dar am peste 40 de ani, fără nici un fel de an sabatic.

Marius Tucă: Fără nici un fel de îndoială, acum sunteţi pe cale să intraţi în an sabatic.

Mircea Lucescu: Vreau să văd cum e viaţa şi în afara terenului.

Marius Tucă: Când aţi plecat? Eu vă văd în fiecare dimineaţă la cafea liniştit, veniţi pe jos.

Mircea Lucescu: Dacă nu găsesc ceva care să îmi dea satisfacţie, nu mai e o problemă de bani, e o problemă de a avea eu satisfacţia unei activităţi care să producă  şi să cred, nu să fiu folosit pentru a creşte jucători şi pentru… nu. Vreau să fiu folosit pentru a creşte jucători ca să facă o echipă competitivă şi care să câştige.

Marius Tucă: Nu vă mai permiteţi luxul să pierdeţi.  

Mircea Lucescu: Să pierdem, vă daţi seama de tot ceea ce am reuşit până acum ar fi…

Marius Tucă: Exact, adică nu puteţi acum la finalul carierei să rămâneţi cu ideea „doamne ce Lucescu pierdea” şi aşa mai departe.

Mircea Lucescu: Prefer să rămân cu tabloul acela…

Marius Tucă: E adevărat, păi tabloul acela rămâne, e foarte greu de schimbat din păcate sau din fericire. Hai să mai vedem o dată clasamentul să vorbim un pic despre asta, păi e foarte greu Lobanovsky, săracul nu prea mai e cineva acolo care să, Guardiola s-ar putea, Mourinho, Mourinho totuşi e... Cum vedeţi ...

Mircea Lucescu: Guardiola va fi primul, nici Mourinho, şi Mourinho va avea probleme pentru că Guardiola în afară de câştigarea titlurilor, construieşte echipe.

Marius Tucă: Deci este pe gustul dumneavoastră.

Mircea Lucescu: Da, el construieşte echipe.

Marius Tucă: Mourinho este un antrenor de echipă.

Mircea Lucescu: Mourinho este un antrenor care are nevoie de... el a fost pe primul loc în ceea ce privesc transferurile de jucători, Guardiola acum l-a ajuns şi el, Guardiola şi-a luat jucătorii cei mai talentaţi tineri, a plătit foarte mult pentru ei, Mourinho ia jucători deja formaţi, foarte puţini jucători tineri.

Marius Tucă: Guardiola, Hagi sunt antrenori pe gustul dumneavoastră.

Hagi a făcut istorie în Turcia, după părerea mea cel mai influent jucător din istoria turcilor în privinţa câştigării titlurilor

Mircea Lucescu: Da, sunt pe gustul meu. Hagi, e normal, pentru că am avut o continuitate cu el, a debutat, adică a început cariera internaţională şi de mare nivel profesional cu mine şi a terminat-o cu mine. Deci a început la 18 ani cu mine, echipa lui cu mine, şi a terminat la 36 de ani la Galatasaray şi îmi pare atât de rău că nu a vrut să mai rămână. Bine turcii erau datori foarte mult şi în toată această perioadă de aproape 18 ani a fost perioadă de la Brescia, care, părerea mea că l-a relansat, nu a fost uşor, nu a fost greu, adică după Real Madrid a venit la mine, pe urmă a plecat, l-am lăsat să plece, l-am lăsat pentru că era Hagi şi ţineam foarte mult la el, la Barcelona şi şi-a relansat cariera. De acolo a făcut istorie în Turcia, după părerea mea cel mai influent jucător din istoria turcilor în privinţa câştigărilor titlurilor. Extraordinară a fost toată perioada aia, şi pe urmă, sigur, poate nu ar fi trebuit să se grăbească atunci, ar fi trebuit să mai aştepte puţin un an, doi, şi poate după aceea să preia echipa naţională. A luat-o prea devreme şi a avut şi a avut şi ghinion, că trebuie să spun că a avut şi ghinion.

Marius Tucă: Un ghinion incredibil, nu pot să uit niciodată meciul cu Slovenia, nu pot să uit niciodată meciul ăla, i s-a retezat prea devreme... Dar uite că până la urmă a construit Viitorul, poate dacă rămânea la Naţională...

Mircea Lucescu: A demonstrat încă o dată că ambiţia, dincolo de pricepere, este un lucru extrem de important.

Marius Tucă: Bun, hai să ne uităm la clasamentul ăsta. Aţi avut idoli sau modele în ceea ce priveşte antrenorii?

Mircea Lucescu: Am urmărit cu interes antrenorii, de la fiecare cred că am luat câte ceva. Sunt recunoscător tuturor antrenorilor mei şi de la Pişti Kovacs dezinvoltura lui şi modul în care privea lumea în general, avea o deschidere extraordinară, într-adevăr o deschidere mondială, europeană, mondială. Ştia să se comporte cu cel mai neînsemnat jucător şi să se comporte şi cu cel mai important jucător. De la Angelo Niculescu liniştea lui extraordinară, siguranţa pe care o dădea jucătorilor, niciodată nu răbufnea, niciodată nu sărea, nu critica, foarte echilibrat, câteodată când într-adevăr lucrurile nu mergeau aşa cum trebuie mai ridica puţin vocea, dar foarte rar. Traian Ionescu care a fost un muncitor teribil pe terenul de fotbal, lucra cu fiecare jucător în parte, îmi aduc aminte când se juca cu libero, când s-a trecut la patru, eu eram tânăr aveam 18 ani, eram la Dinamo, cum lucra cu fraţii Nunweiller în faza de apărare, cum să dubleze pentru că nu ştiau în perioada aceea, şi mulţi alţii. Bineînţeles că cei internaţionali prea puţini pentru că noi nu aveam televiziuni şi nu aveam acces la informaţii.

Marius Tucă: Da, dar după Revoluţie aţi avut vreun antrenor la care v-aţi uitat şi v-a inspirat sau v-a plăcut?

Mircea Lucescu: Nu, pentru că deja atunci la Revoluţie eram foarte sus.

Marius Tucă: Eraţi foarte sus, eraţi Mircea Lucescu deja.

Mircea Lucescu: Da, eram foarte apreciat peste tot, în Italia... Greşeala iarăşi pe care am făcut-o a fost că imediat după Revoluţie m-am lăsat atras de primul om care m-a contactat, şi ăsta a fost Anconetani care a venit la meciurile noastre, ultimele meciuri disputate sub presiunea momentelor şi evenimentelor de la noi şi atunci ca să ies am plecat la Pisa, pe urmă m-am legat de Brescia, am stat prea mult poate şi acolo, vreo cinci ani, am avut posibilitatea în perioada aceea să mă duc la echipa, dar Corioni nu mă lăsa.

Marius Tucă: Aţi avut legături sentimentale cu... şi v-aţi lăsat cumva dus de legăturile sentimentale şi Ahmetov... la fel aţi stat 12 ani, dar de ce să stai 12 ani până la urmă.

Mircea Lucescu: Da, întotdeauna am fost foarte sentimental, şi la Hunedoara am stat cinci ani, mi-a plăcut...

Marius Tucă: Păi aţi luat-o de la zero...

Mircea Lucescu: Da, dar mi-a plăcut şi la Dinamo când am venit tot de la zero am luat-o. N-aş fi plecat de la Dinamo nici în 1990 dacă...

Marius Tucă: Sunteţi un constructor.

Mircea Lucescu: Vreau să spun că Dinamo în 90 era una din cele mai mari echipe din Europa, pe Partizan i-am bătut cu 3-0 sau 2-0 şi au venit acolo o mulţime de ziarişti.

Marius Tucă: Şi de ce aţi plecat?

Mircea Lucescu: Pentru că cine a avut puterea în mână şi semnătura... au plecat 12 jucători, m-am luptat cât am putut, am fost la toţi miniştrii, am fost la toţi oamenii care luaseră puterea imediat, rugându-i să nu distrugă acea echipă de club. Au fost generali care s-au pretat la foarte multe lucruri....

Marius Tucă: Să nu mai hotărască generalii în România şi în general să nu mai hotărască.

Mircea Lucescu: Dacă îmi aduc aminte era unul Suceavă.

Marius Tucă: Nu mai contează.

Mircea Lucescu: Nu mai contează.

Klopp sigur îmi place foarte mult, e alt stil de joc, aţi văzut finala

Marius Tucă: Şi dintre antrenorii tineri vă place Guardiola pentru că el construieşte, Klopp vă place?

Mircea Lucescu: Klopp sigur îmi place foarte mult, e alt stil de joc, aţi văzut finala...

Marius Tucă: Păi, vorbim imediat şi despre...

Mircea Lucescu: Păi, vorbim acum.

Marius Tucă: Da, semifinalele în primul rând.

Mircea Lucescu: Semifinalele au fost extraordinare pentru că s-au întâlnit două echipe cu stiluri de joc diferite.

Marius Tucă: În ambele semifinale.

Mircea Lucescu: În ambele semifinale.

Marius Tucă: Şi Ajax cu Totenham şi Barcelona cu Liverpool.

Mircea Lucescu: Şi asta a făcut ca spectacolul să atingă un nivel foarte mare, în finală s-au întâlnit două echipe cu acelaşi stil de joc. Am avut şi ghinionul, noi spectatorii, să se marcheze acel gol în minutul doi, din momentul acela...

Marius Tucă: Meciul a fost terminat.

Mircea Lucescu: Nu, cred că a primat faptul că Klopp a pierdut celelalte două finale dinainte şi atunci şi-a închis... nu a mai vrut să mai rişte nimic, a rezultat un fotbal nu prea bun, în afara ultimelor zece minute când Toteham a făcut totul pentru a câştiga. Pe urmă s-a văzut diferenţa între Pochettino şi Klopp. Klopp cu experienţa finalurilor anterioare, Pochettino cu prima lui finală, pentru că eu nu aş fi renunţat la Lucas Moura sau i-aş fi dat drumul mult mai devreme pentru că era un jucător care putea să dezechilibreze adversarii prin calităţile lui tehnice.

Marius Tucă: Păi cu Ajax practic a făcut meciul vieţii.

Mircea Lucescu: Cu Ajax pesemne că emoţiile create de atmosferă, de meci, de toate astea nu i-au permis să gândească mai repede schimbările, poate dacă schimba mai repede era...

Marius Tucă: Ajax v-a plăcut?

Mircea Lucescu: Ajax mi-a plăcut foarte mult, inconştienţa unor jucători foarte tineri şi care nu aveau absolut nimic de pierdut şi care au dat totul şi plus organizarea.

Experienţa antrenorului. Când nu ai bătrâni trebuie să-i cumperi

Marius Tucă: Mai puţin semifinala, totuşi să câştigi cu 1-0 acolo şi să ai 2-0 pe teren propriu la pauză....

Mircea Lucescu: Acelaşi lucru. Experienţa antrenorului. Când nu ai bătrâni trebuie să-i cumperi. Eu îmi aduc aminte de la Campionatul Mondial din 70, noi aveam pe lângă echipă pe Emerich Vogl, care era consilier, nu intervenea doar observa, dar pesemne că discuţiile pe care le purta cu Angelo Niculescu duceau la nişte decizii. Asta era atunci, acum lucrurile se schimbă, acum sunt staff-uri extrem de largi.

Marius Tucă: Asta vreau să zic, care e diferenţa între un staff de atunci, un antrenor de atunci, şi ce se întâmplă acum, e o diferenţă imensă.

Mircea Lucescu: Acum ca în toate domeniile de activitate se merge pe specializare. Dacă pe vremuri un antrenor era considerat un antrenor bun prin tot ceea ce făcea acoperind absolut toate zonele....

Marius Tucă: Adică era şi selecţioner, el alegea jucătorii...

Mircea Lucescu: Foarte important pentru că, calităţile lui nu sunt doar să facă o echipă şi să o pună pe teren, ăsta e ultimul lucru care poate să  fie, dar capacitatea lui de a analiza jocurile, a echipei lui, a echipei adverse, capacitatea lui de a interveni în momentul oportun, de a vedea cum ar putea să se desfăşoare jocul în continuare, şi trebuie să dăm foarte multă forţă unui... de aceea în Anglia există managerul antrenorului care vede că echipa are nevoie de un anumit tip de jucători în anumite situaţii....

Marius Tucă: Şi managerul face asta, ar fi ideal să fii şi manager şi antrenor?

Mircea Lucescu: Să fii un bun comunicator astăzi, e un lucru extrem important, acum antrenorii au câte doi-trei specialişti în comunicare în spatele lor, care îi spun ce să vorbească, înainte de meci, după meci, în afară de aspectele tactice.

Marius Tucă: Plus conferinţele de presă.

Mircea Lucescu: Vorbesc de conferinţele de presă.

Marius Tucă: Conferinţele de presă, nu comunicarea cu jucătorii.

Mircea Lucescu: Nu comunicarea, comunicarea cu jucătorii o face antrenorul direct, dar pentru toate celelalte, pentru că eşti analizat şi din acest punct de vedere, mai ales din acest punct de vedere ce spui, cum spui, ce se întâmplă după ce ai spus.

Marius Tucă: Klopp are nişte conferinţe de presă spectacol.

Mircea Lucescu: Spectacol, e şi un tip inteligent, s-a pregătit special pentru toată chestia asta cred că a făcut şi când era la Mainz cred că a făcut şi cursuri speciale pentru acest lucru.

Marius Tucă: Legate de comunicare.

Mircea Lucescu: După cum de fapt şi Guardiola mai puţin la început, pe urmă a învăţat să facă, cum de fapt şi Mourinho la fel, pentru că un jucător mare nu a fost dar ştia despre, am citit ultima carte scrisă de un englez şi spunea cum prin modul lui de comportament mai ales cu unii dintre ziarişti, manipulau puţin lumea fotbalului prin comunicare, făcând comunicarea în favoarea lui prin alţii, ceea ce îl interesa pe el să facă. Ştia ce să-i spună şi ce să scrie.

Eu consider că în fotbal lucrul cel mai important este preşedintele, pentru că el bagă banii, şi trebuie ţinut cont de filozofia preşedintelui

Marius Tucă: Dar multă vreme Mourinho a fost zeu în fotbal ca antrenor şi asta datorită...

Mircea Lucescu: Ei, acum lucrurile sunt în felul acesta, se ocupă, nu mai vorbesc că şi din punctul de vedere al antrenamentelor. Sunt antrenori cu fazele fixe care nu fac altceva decât să studieze, să analizeze, nu numai echipa adversă, ci tot ceea ce se întâmplă în lumea fotbalului şi îţi preia de acolo ceea ce ar putea conveni echipei proprii şi multe alte lucruri. Deci, ce vreau să spun că activitatea de antrenor e o activitate extrem de complexă, nu mai vorbesc de organizare, că organizarea în momentul de faţă este esenţială să poţi să organizeze toţi aceşti oameni, nu numai jucătorii, păi toţi cei care sunt în jurul echipei pentru că până la urmă singurul om responsabil este antrenorul. Dacă unul dintre aceşti oameni nu-şi face datoria, dacă nu este totalmente devotat antrenorului principal, lucrurile scârţâie, nu pot să obţină rezultate, ei trebuie să facă un grup extrem de apropiat şi de omogen şi cu aceeaşi filozofie. Eu consider că în fotbal lucrul cel mai important este preşedintele, pentru că el bagă banii, şi trebuie ţinut cont de filozofia preşedintelui. Preşedintele trebuie să-şi angajeze un antrenor cu care are acelaşi tip de filozofie, nu poate, iar antrenorul transmite aceeaşi filozofie comună cu a preşedintelui, o transmite jucătorilor. Eu am avut această şansă, cu Ahmetov am avut o...

Marius Tucă: O chimie. Mai mult decât asta...

Mircea Lucescu: În care tot aşa, el pesemne că a învăţat cu mine, pentru că avea 38 de ani, el şi recunoaşte, mai ţin când am venit prima dată... eu eram deja învăţat.

Marius Tucă:  Aţi învăţat în relaţia asta, apropos de preşedinte.

Mircea Lucescu: Foarte mult, extraordinar de inteligent, tremura când a adus un buchet de flori ... Pe urmă la  sfârşit când am plecat...

Marius Tucă: V-a împins pe scări?

Mircea Lucescu: Nu, nu! Soţia a spus: Când plecăm de aici aş vrea să plec cu un acelaşi buchet de flori! Ne-a invitat la el, uite alt buchet, ne-am despărţit prieteneşte, dar el a rămas apoi trei ani cu echipa mea, acuma se schimbă să vedem cum va fi, a jucat cu aceeaşi jucători.

Marius Tucă: Pe care i-aţi format, echipa pe care aţi creat-o. Dar şi la turci, cu echipa Turciei aţi făcut asta, o selecţie, da?

Mircea Lucescu: Aseară a marcat două goluri fundaşul dreapta pe care eu l-am descoperit în Divizia B, nu-l lua nimeni şi am vorbit cu antrenorii hai domnule uitaţi-vă la el. L-am băgat în meciul cu Rusia, mi se pare, şi cu Iran era în lot, în orice caz l-a cumpărat Lille,  a devenit titular la Lille, a jucat toate meciurile şi a terminat pe locul doi în campionatul Franţei şi în Champions League, jucător la 20 de ani. Pe urmă am mai descoperit unul în Divizia a treia la Eskişehir l-am adus direct...

Marius Tucă: Deci tot dintr-o selecţie.

Mircea Lucescu: Dintr-o selecţie, pe urmă au jucat, joacă cu Berih, care joacă tot 21 de ani, l-a luat Sassuolo, dar îl ia Juventus acum. Deci, jucători cu talent îi găseşti peste tot în lume, important este să te preocupe şi să-i analizezi, sigur că poţi să dai şi rateuri...

Marius Tucă: Şi să-i promovezi.

Mircea Lucescu: Şi să-i promovezi, să ai curaj să-i promovezi, eu am riscat toate rezultatele pentru aceşti jucători, acum sunt şapte-opt titulari din ăştia jucători tineri.

Marius Tucă: Deci a meritat experienţa asta cu Turcia.

Mircea Lucescu: Da, din toate punctele de vedere. Pe urmă eu m-am decis să iau o echipă şi să lucrez zilnic, nu să aştept două-trei luni. Am vorbit cu preşedintele Federaţiei, ne-am pus de acord, am lăsat un antrenor să vină, am avut nişte discuţii foarte serioase şi cu Fenerbahce şi cu Beşiktaş şi pe urmă am văzut că lucrurile nu sunt aşa cum mi-aş fi dorit să fie şi atunci am renunţat, am zis mai stau, nu are niciun rost.

Marius Tucă: Foarte bine. Deci stafful unei mari echipe din ziua de astăzi, vorbim de echipele mari din Liga Campionilor, trebuie să funcţioneze perfect ca o maşinărie perfectă, să aibă antrenori, antrenori principali, manageri, preşedinte.

Modalitatea de comunicare este extraordinar de importantă. La turci, jucătorii străini care veneau aveau pe margine câte şapte-opt translatori

Mircea Lucescu: Trebuie să aibă pe margine şi translatori pentru că toţi jucătorii mari în momentul de faţă după o anumită perioadă, trecând de la o echipă la alta, au învăţat limbi străine, vorbesc vreo patru-cinci limbi străine, învăţând limbi străine au acumulat şi ceva în plus chiar în cultura lor. Modalitatea de comunicare este extraordinar de importantă. La turci, jucătorii străini care veneau nu învăţau limba turcă decât dacă veneau o perioadă mai lungă, aveau pe margine câte şapte-opt translatori, pentru fiecare jucător un translator.

Marius Tucă: Incredibil. 

Mircea Lucescu: Păi, da, şi mai ales un antrenor astăzi trebuie să ştie patru-cinci limbi ca să evite intermediarii în relaţia directă cu jucătorii şi ăsta e un lucru extrem de important. Antrenorii noştri tineri trebuie să ştie lucrul acesta dacă vor să facă carieră internaţională, să iasă, trebuie să înveţe limbi străine. În momentul de faţă s-a internaţionalizat fotbalul, în toate ţările inclusiv ţările din estul Europei.

Marius Tucă: Uitaţi ce scrie, apropo de chestia asta şi grupurile astea: ” Băieţii cu laptopul din spatele succesului lui Liverpool, fizicianul Ian Graham i-a adus la club pe Jurgen Kloop, Mohamed Salah şi Naby Keita, cu matematica şi fotbalul frumos au întors clubul cu faţa către glorie. Ian Graham, director de cercetare a lui Liverpool are un doctorat în fizică teoretică la Cambridge. Graham şi-a creat o bază de date în care urmăreşte evoluţia a 100.000 de fotbalişti din întreaga lume şi el i-a recomandat lui Klopp achiziţiile astea şi mai mult decât atât s-a dus la el şi i-a zis că, după ce începuse să antreneze Liverpool, i-a spus că a făcut o cercetare în noimbrie 2015 şi venise cu mai multe foi printate, pline de calcule şi grafice ca să-i arate lui Klopp ce poate face. Spera să-l convingă să le folosească. A început să-i vorbească lui Klopp de un meci pe care Borussia-Dortmund, echipa germană de unde venea antrenorul, îl piedrduse cu 0-2 în faţa lui Mainz, în sezonul precedent deşi Borussia avusese mai multe ocazii decât adversarii. Graham căuta să-i explice ce arătau calculele lui, când faţa lui Klopp s-a luminat ”A, ai văzut meciul a fost nebunie, i-am ucis, ai văzut?”. De fapt pierduse meciul. Graham nu văzuse meciul.” Aşa începe un articol amplu din ”New York Times Magazine” care descrie felul în care analiza datelor a ajutat-o pe Liverpool să ajungă în fruntea clasamentelor din Premiere League şi UEFA Champions League.

Mircea Lucescu: Asta este o poveste.

Am simţit nevoia să monitorizez jucătorii mei şi am luat doi copii dintr-o familie apropiată mie, băiat şi fată, şi i-am pus în tribună

Marius Tucă: Da? Păi nu că aici vine cu date şi spune.

Mircea Lucescu: Da, putem discuta. În 90, înainte de 90 îmi aduc aminte, că la un moment dat rămăsesem surprins de faptul că nea Cornel Drăguşin îşi făcea aşa el, nu avea pe nimeni, cam ce pase s-au dat. Eu m-am dus la Hunedoara şi am simţit nevoia să monitorizez jucătorii mei şi am luat doi copii dintr-o familie apropiată mie, băiat şi fată, şi i-am pus în tribună, aveam nevoie, şi i-am spus: Uite, urmăreşte şi tu jucătorul ăsta! Pentru că eu jucam, nu eram pe bancă, eram jucător-antrenor atunci, şi eu jucam. Şi i-am zis urmăreşte-l şi spune-mi şi mie cum aleargă, notează-ţi acolo pe foaie şi pe urmă mi-am dat seama că e un lucru bun, pozitiv, am vorbit cu ei şi pe urmă şi-au adus zece copii care să facă asta.

Marius Tucă: Deci aţi început acum 40 de ani dumneavoastră.

Mircea Lucescu: Stau în tribună şi urmăreau, pe urmă stăteau seara şi centralizau şi pe urmă îmi dădeau mie. Aşa a început asta. Pe urmă am început să fac când am venit la echipa naţională am cumpărat un aparat de filmat în Belgia... nu mai spun că prima dată la echipa naţională când am venit ca antrenor la Berna, la 0-0, când am fost cu Pişti Kovacs şi am făcut o echipă cu Hunedoara, Craiova şi unul sau doi jucători, după meci am făcut o reclamă la lapte cu un prieten la cu un prieten care era prieten cu nea Ion Chirilă şi aveam nevoie de un video, erau video-urile foarte mari, mari, mari de tot, pentru echipă că nimeni nu făcea lucrul ăsta şi am făcut o reclamă bând lapte şi mi-au cumpărat un video. Şi cu video ăsta prin 84 am avut toată perioada aia echipa naţională şi am început să fac, l-am luat pe Grigore Sichitiu care era cam ceea ce era tipul ăsta acolo şi am început să facem sinteze de jocuri pentru că jucătorii nu aveau răbdare să vadă.

Marius Tucă: Să vadă jocuri întregi.

Mircea Lucescu: Îmi aduc aminte că la un moment dat jucam în Anglia, la 1-1 acela în Anglia, când Hagi a tras în bară, unde puteam să câştigăm am făcut 1-1, îmi aduc aminte că la ambasadă la ultimele indicaţii şi la ultimele secvenţe, cu Lăcătuş am avut o problemă ”Hai, domnule că am mai văzut”, că mai văzusem într-adevăr el avea dreptate, eu eram foarte tânăr mai văzusem de vrei trei ori acelaşi lucru, uite cum se duce ăsta, cum croşetează ăsta, era Hodl, cum fac toate lucrurile acelea, pentru jucători era exasperant. A început de atunci, deci prima dată a fost cu acest video care era imens, era greu de cărat. După care am luat un aparat de filmat şi am început să trimit pe cineva să filmeze. M-a salvat lucrul acesta şi la meciul acela de pomină cu... când am pierdut în minutul 97 pe Ghencea cu Andone, pentru că am filmat meciul şi într-o parte şi în alta, şi în meciul de cupă acel la 0-0, şi acela m-a ajutat pentru că puneam camere pe linie deasupra stadionului. După aceea făceam sinteze de jucători şi profile de jucători, analizam jucătorii pe profile. Am plecat în Italia, în Italia nici gând să se vorbească de aşa ceva, atunci erau observatori care aveau o foaie de observare şi se duceau şi scriau pe foaia aia de observare, nu făceau asta. Am luat camera de aici că nu aveau alta şi i-am dat-o lui Bacconi, Adriano Bacconi care pe urmă a şi recunoscut toate astea, şi el a început să  facă acelaşi lucru, de acolo ne-am perfecţionat. După care l-am luat de la Pisa la Brescia, şi la Brescia el fiind din Pisa avea cunoştinţe la Şcoala Normală Superioară care a dat foarte mulţi care au luat premiul Nobel, erau cei mai mari specialişti - şi acum sunt în Pisa în IT - şi am luat de acolo doi ştiinţifici din ăştia şi ei ne-au pus toate datele astea pe computer şi uşor, uşor am ajuns în timp real. La pauză puteau să-mi dea datele. Pe urmă l-am luat în 94, am făcut o societate... Nu, mai târziu am făcut-o. Nu, atunci în 94 s-a interesat de chestia asta. L-a luat la Campionatul Mondial şi l-a folosit la campionat. Când s-a întors am făcut o societate, am dat bani ca să cumpere materiale, pe urmă eu am plecat şi atunci el mi-a dat banii înapoi şi l-am lăsat pe el, înregistrată societatea. Pe urmă a transformat-o în Digital Sakar şi a vândut-o la Panini, erau vreo două miliarde de lire pe societatea asta. Din momentul acela, ce făcea societatea asta, analiza pentru toate echipele şi trimitea până şi în Argentina, când era atunci avionul acela francez rapid, Concorde, şi acolo trimiteau, analizau caseta şi trimiteau înapoi.  Aşa a început toată asta. Eu am făcut doar greşeala că trebuia să mă înscriu atunci la... ideea asta a fost pe nişte aspecte foarte clare de construcţii de joc, pe ideile analizei unei echipe de fotbal, pe ce criterii... că fiecare antrenor altfel analizează. Există o mulţime de mijloace pentru fotbal să câştigi, ca antrenor din toate acelea să găseşti cea mai bună metodă în funcţie de jucătorii pe care îi ai la dispoziţie, în funcţie de atmosferă, de ambianţă, de antrenor. Aşa au început toate aste acum treizeci şi ceva de ani. Am văzut acum la cel mai bun comentator la Sky în Italia, a fost jucătorul meu la Brescia, şi ăla de câteva ori a spus ”Noi făceam asta cu Lucescu din 90-9, ce face Guardiola sau ce au făcut ăştia”. Din păcate veneam dintr-o parte a Europei în care astfel de lucruri nu ştiam cum să le... Aşa s-au dezvoltat, acum sunt o mulţime de lucruri, acum sunt super perfecţionaţi, aşa cum spui s-au introdus în universităţi, în analize, dar orice are un început şi asta a apărut în Gazzetta dello Sport, asta a apărut şi la noi în Gazeta Sporturilor, toată istoria asta, cum a început analiza. Sigur s-ar fi ajuns la acest lucru. Dar prima dată e o idee.

Cea de-a doua parte a emisiunii “Marius Tucă Show” va fi difuzată joi, pe MEDIAFAX şi Gandul.info.