A.M.: În majoritatea cazurilor, echipa îţi mai dă o a doua şansă, în schimb aici în două luni m-au dat afară. Vorbeam puţin limba engleză, nu înţelegeam prea multe. Am rămas dezamăgit deoarece ar fi trebuit să-mi dea o a doua şansă. Nu era corect să mă lase singur pentru că problema era mai mult pe plan personal, decât pe plan fotbalistic. Am fost concediat, nu m-au mai plătit, am fost concediat aşa cum era normal să se întâmple, iar acum sunt în aştepatarea ultimei sentinţe. Să plătesc atât de mult pentru o greşeală a fost exagerat, m-au descris într-un mod în care nu sunt, de cinci ani nu am mai vorbit despre asta, dar în curând voi începe să spune exact cum s-au întâmplat lucrurile.
R: Cum ai ieşit din această situaţie?
A.M.: La început credeam că trăiesc un coşmar. M-a ajutat şi familia, dar în special am încercat să stau singur pentru a mă regăsi. Dinamo Bucureşti mi-a permis să mă alătur antrenamentelor lor, eu le mulţumesc pentru că m-au ajutat foarte mult. Apoi, după trei luni, am semnat cu Juvetus. În luna ianuarie, am ajuns la Torino şi am vorbit cu Capello (n.r. Fabio Capello). Mă pregăteam în fiecare zi.
R: Juventus a arătat că vrea să te transfere.
A.M.: Au făcut tot posibilul, nu m-am simţit în niciun moment exclus. Imediat după suspendare, m-au ajutat să-mi revin, am cucerit un titlu jucând doar foarte puţin din ultima partidă a sezonului. Anul următor, am fost un jucător de bază: 32 de partide, 22 ca titular şi 10 goluri marcate ca mijlocaş. Era o echipă Juventus foarte puternică şi îmi vine să rând atunci când se spune că a furat. Juventus atunci era ca Interul de astăzi, chiar cu câţiva jucători în plus. Acele campionate câştigate le simţim ale noastre. Orice fotbalist din aceea echipă simte că poartă acele titluri care au fost retrase.
R: Ce părere ai de scandalul Calciopoli?