A.M.: Nu am nicio părere pentru că nu mă gândesc la el şi pentru că nu mă interesează. Îl cunosc foarte bine pe Moggi (n.r – Luciano Moggi), ştiu cât de important era pentru Juventus datorită capacităţii sale şi pentru că îşi făcea cum trebuie munca. A venit scandalul Calciopoli şi nu ştiam ce să fac. Am plecat în Miami cu familia mea, m-a sunat Alessio Secco şi mi-a spus că nimeni nu mă obligă se plec de la echipă, dar exista o ofertă de la Fiorentina. Ţinând cont că acolo era antrenor Prandelli şi care erau ambiţiile Fiorentinei, am spus imediat da. Odată ce am ajuns acolo, am văzut că şi Fiorentina era implicată în acel scandal, dar era Prandelli la echipă şi vroiau foarte mult să mă transfere. Din fericire am reuşit să ne menţinem în Serie A.
R: Un fost coechipier de-al tău de la Juventus spune că eşti între primii zece fotbalişti ai lumii. Acest lucru îl spune Ibrahimovici.
A.M.: El a fost colegul meu de cameră în cei doi ani pe care i-am petrecut la Juve. Imaginaţi-vă ce pereche eu şi el în cameră!
R: Care a fost cel mai frumos moment al tău la echipa din Florenţa?
A.M.: Semifinala Cupei UEFA pe care am pierdut-o la penalti, putem chiar să şi câştigăm acel trofeu.
R: Cum ţi se pare Florenţa?
A.M.: Este un oraş ciudat. În trei zile poate trece de la entuziasm la pesimism. Şi apoi revii la entuziasm. Nu există mult echilibru în sentimente. Acest lucru însă reprezintă forţa acestui oraş, deoarece este suficient un singur episod pentru a reda entuziasmul, mai repede decât în alte locuri. Suntem foarte influenţaţi de temperamentul oamenilor acestui oraş.
R: Ce s-a întâmplat vara trecută?
A.M.: AS Roma vroia să mă transfere. Apoi, eu şi Fiorentina, chiar şi cei de la Roma, ne-am gândit că cel mai bun lucru este ca eu să rămân la Florenţa. Am rămas aici şi sper să rămân aici pentru cât mai mult timp.
Redăm integral interviul acordat de internaţionalul român:
Reporter: La 18 ani, ai debutat în campionatul românesc. Erai aşa de talentat încât toţi te-au numit moştenitorul lui Hagi.
Adrian Mutu: A fost o greutate în plus pentru mine, deoarece Hagi a fost unul dintre cei mai buni jucători români din toate timpurile. În acelaşi timp, am fost foarte onorat şi am încercat mereu să demonstrez că această comparaţie poate fi valabilă.
R: Hagi era idolul tău când erai copil?
A.M.: Era idolul tuturor copiilor români. Avea carismă şi a făcut enorm pentru fotbalul românesc.
R: Mai erau şi alţi jucători care te inspirau?
A.M.: Toţii fotbaliştii cu numărul 10 de la toate echipele îmi plăceau. Cum ar fi Platini şi apoi Del Piero.
R. Prima ta experienţă în fotbalul italian a fost la Inter. Ce ai gândit atunci când ţi-au spus să-ţi faci bagajele pentru a pleca la Milano?
A.M.: Abia aşteptam. Era o echipă cu atâţia campioni. În prima zi când am ajuns în vestiar am stat alături de Vieri. Mai erau şi Baggio, Ronaldo, Zamorano, Blanc, Zanetti, Panucci. Credeam că nu voi juca niciodată. Nu aveam deloc răbdare, vroiam să fiu pus imediat la încercare. O dată, la antrenamente, Lippi m-a luat de ureche şi mi-a spus: «Băiete, eşti tânăr, nu te mai agita pentru că vei avea şansa să joci!». Mai erau 14 jocuri până finalul campionatului şi dintre ele am evoluat în şase ca titular, dar era atât de multă de presiune… Nu m-am impuns deoarece pentru mine Inter, la vârsta aceea, era un pic cam mult. Lippi prefera jucători cu mai multă experienţă.
R: Ai greşit din cauza orgoliului?