"Nu o să mai antrenez. Nu mă mai interesează fotbalul. Am alte priorităţi. Mă ocup de afaceri", a declarat Iordănescu, în vârstă de 57 de ani.
Ca jucător, Anghel Iordănescu a debutat la Steaua, pe 17 noiembrie 1968, în meciul cu Politehnica Iaşi, scor 1-2. El a câştigat două titluri de campion cu Steaua, echipă de la care s-a transferat, în perioada 1982-1984, la OFI Creta.
El a fost selecţionat de 64 de ori în echipa naţională a României, pentru care a marcat 26 de goluri. El a fost de nouă ori căpitan al echipei naţionale. Ultimul meci la echipa naţională a fost cu Elveţia (1-2), la Bucureşti, pe data de 10 octombrie 1981.
Ca antrenor, Iordănescu şi-a început cariera tot la Steaua, ca secund al lui Emeric Ienei, dar şi ca jucător. În această calitate, de antrenor-jucător, el a câştigat Cupa Campionilor Europeni (1986) şi a obţinut două titluri şi o Cupă a României. Ca antrenor principal la Steaua, a obţinut Supercupa Europei (1987), 3 titluri de campion şi alte 2 cupe.
Între 1990-1992 a antrenat în Cipru la Anorthosis Famagusta, după care a revenit la Steaua, cu care a mai câştigat un titlu (1993).
În 1993 a devenit selecţioner al echipei naţionale a României, izbutind calificarea la Cupa Mondială din 1994. În SUA, România a realizat cea mai bună performanţă, calificându-se până în sferturile de finală. Iordănescu a mai obţinut două calificări cu echipa naţională, la Campionatul European din 1996 şi la Cupa Mondială din 1998.
După plecarea de la naţională, Anghel Iordănescu a mai antrenat naţionala Greciei (1998-1999), formaţia Al Hilal (1999-2000), echipa Rapid (2000-2001, zece etape), Al Ain (2001-2002), echipa naţională a României (2002-2004) şi Al Ittihad (2004-2005).
În 1999, Iordănescu a fost desemnat antrenorul român al secolului.