Preşedintele FIFA, Gianni Infantino, acuză Occidentul de „ipocrizie” în ajunul Cupei Mondiale

Gianni Infantino, de origine elveţiană, a declarat că naţiunile europene ar trebui să îşi ceară scuze pentru acte comise în propria istorie, în loc să se concentreze pe problemele lucrătorilor migranţi din Qatar, scrie BBC.

Infantino a început conferinţa de sâmbătă prin a spune: „Astăzi am sentimente puternice. Astăzi mă simt qatariot, mă simt arab, mă simt african, mă simt homosexual, mă simt handicapat, mă simt lucrător migrant”.

Infantino a declarat: „Am primit multe lecţii de la europeni şi de la lumea occidentală. Eu sunt european. Pentru ceea ce am făcut timp de 3.000 de ani în întreaga lume, ar trebui să ne cerem scuze pentru următorii 3.000 de ani înainte de a da lecţii de morală. Dacă Europei îi pasă cu adevărat de destinul acestor oameni, poate crea canale legale - aşa cum a făcut Qatar - prin care o parte dintre aceşti muncitori pot veni în Europa să lucreze. Să le ofere un viitor, o speranţă. Am dificultăţi în a înţelege criticile. Trebuie să investim în a-i ajuta pe aceşti oameni, în educaţie şi pentru a le oferi un viitor mai bun şi mai multă speranţă. Ar trebui să ne educăm cu toţii, multe lucruri nu sunt perfecte, dar reforma şi schimbarea necesită timp. Această lecţie morală unilaterală este doar ipocrizie. Mă întreb de ce nimeni nu recunoaşte progresele făcute aici din 2016 încoace. (...) Qatar este pregătit, va fi cea mai bună Cupă Mondială din toate timpurile. Nu trebuie să apăr Qatar, ei se pot apăra singuri. Eu apăr fotbalul. Qatar a făcut progrese şi simt şi multe alte lucruri”, a spus preşedintele FIFA.

Acesta a continuat spunând că „Bineînţeles că nu sunt qatariot, arab, african, homosexual, cu dizabilităţi sau lucrător migrant. Dar mă simt ca ei pentru că ştiu ce înseamnă să fii discriminat şi hărţuit ca străin într-o ţară străină”, povestind că în copilărie a fost agresat pentru că avea părul roşcat şi pistrui. „Am fost hărţuită pentru asta”, mărturiseşte Infantino.

Fundaşul englez Eric Dier a spus despre criticile primite: „Cupa Mondială a fost atribuită Qatarului în 2010, iar eu aveam 16 ani la acea vreme. Noi, ca jucători, nu avem nicio decizie cu privire la locul unde jucăm, aceste decizii sunt luate mai sus de noi. Este o situaţie dificilă pentru noi. Fiecare echipă şi jucător se va confrunta cu ea pe parcursul turneului. Este dezamăgitor”.

Şeful Qatarului, Felix Sanchez, a adăugat: „S-au spus multe despre acest lucru, unele informaţii eronate şi unele comentarii nu au fost complet corecte. Pierderea de vieţi omeneşti în timpul orelor de lucru este cea mai mare tragedie, fie aici în Qatar, fie oriunde în lume. Să sperăm că la această Cupă Mondială putem lucra împreună pentru a aduce beneficii condiţiilor pentru aceste grupuri, nu doar în Qatar, ci peste tot în lume”.

Qatarul a fost presat să construiască un centru pentru lucrătorii migranţi, iar Infantino a anunţat un „birou dedicat şi permanent” la Doha, în urma discuţiilor cu guvernul din Qatar şi cu OIM.

El a mai spus că fiecare lucrător care are un accident „primeşte despăgubiri prin lege”. „În funcţie de amploare, poate fi vorba de mai mulţi ani de salariu”, a adăugat el.

Infantino a mai spus că fondul moştenit de FIFA pentru Qatar 2022 va merge în educaţie, semnând un acord care va ajuta 25 de milioane de copii şi femei din India.

În februarie 2021, The Guardian a declarat că 6.500 de lucrători migranţi din India, Pakistan, Nepal, Bangladesh şi Sri Lanka au murit în Qatar de când ţara a câştigat organizarea Cupei Mondiale.

Numărul se baza pe cifrele furnizate de ambasadele ţărilor în Qatar.

Cu toate acestea, guvernul din Qatar a declarat că aceste cifre sunt înşelătoare, deoarece nu toate decesele înregistrate au fost ale unor persoane care lucrau la proiecte legate de Cupa Mondială.

Guvernul a declarat că înregistrările sale privind accidentele au arătat că au existat 37 de decese în rândul muncitorilor de pe şantierele de construcţie a stadioanelor Cupei Mondiale între 2014 şi 2020, dintre care doar trei au fost „legate de muncă”.

Cu toate acestea, Organizaţia Internaţională a Muncii (OIM) spune că aceasta este o subestimare.