REPORTAJ: 40 de ani de la atentatul de la JO de la Munchen

"Era şase dimineaţa, am crezut că am ratat semifinala la 100 metri garduri", povesteşte ea.

Esther Roth-Shachamorov nu aflase că doi sportivi israelieni au fost ucişi de un comando palestinian şi că alţi nouă - inclusiv antrenorul ei Amitzur Shapira - au fost luaţi ostatici.

A deschis uşa, surprinsă să vadă o însoţitoare a delegaţiei israeliene şi pe vecina ei de cameră, o înotătoare.

"Ele au bătut puternic în uşă să mă atenţioneze că în clădirea bărbaţilor au intrat terorişti. Nu înţelegeam ce vor să spună cu acest cuvânt: «terorişti». Doar eram la Jocurile Olimpice", povesteşte sportiva.

La 5 septembrie 1972, activişti ai grupării "Septembrie negru" s-au infiltrat în clădirea ocupată de delegaţia masculină israeliană la Munchen. Era vremea în care Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei (OEP) recurgea la acţiuni spectaculoase (atentate, deturnări de avioane) pentru a impune cauza palestiniană pe scena internaţională.

Comandoul a ucis un sportiv şi un antrenor şi a luat ostatici alţi nouă sportivi, cerând în schimba eliberarea a 232 de palestinieni.

Esther Roth-Shachamorov avea atunci 20 de ani şi era ultima speranţă a Israelului pentru o medalie la Jocurile Olimpice, aflate la final. Ea ratase calificarea în finală la 100 metri şi toate speranţele erau îndreptate spre proba de 100 metri garduri.

"Eram în top. Niciun israelian nu reuşise să meargă atât de departe şi eram pe cale să fac o mare surpriză. Eram ca un cal nărăvaş", povesteşte Esther, în prezent profesoară de educaţie fizică la Ramat HaSharon .

"Toată lumea era încântată de Jocuri. Reuniunile Guvernului fuseseră întrerupte pentru ca miniştrii să poată urmări competiţia", mai spune Esther.

După luarea de ostatici, Esther şi ceilalţi membri ai delegaţiei israeliene au fost regrupaţi într-o clădire unde, sub protecţia poliţiei, au urmărit evenimentele dramatice la televizor.

"I-am văzut pe germani negociind cu teroriştii care ameninţau că vor ucide un sportiv la două ore şi că vor arunca de la balcon corpul acestuia, în cazul în care prizonierii palestinieni nu sunt eliberaţi. Era epuizant şi terifiant", mărturiseşte Esther.

Luarea de ostatici a continuat la aeroportul unei baze militare germane unde comandoul a fost transferat. Palestinienii voiau să decoleze la Cairo pentru a continua negocierile.

În acel moment, medicul delegaţiei israeliene i-a confirmat lui Esther că proba de 100 metri garduri era prevăzută pentru a doua zi.

"Eram complet distrusă. Un antrenor este totul pentru un sportiv", spune ea referitor la antrenorul ei de şase ani, care era ostatic. "Cum aş fi putut să alerg?"

Medicul a promis să-i dea medicamente pentru a dormi. "Reprezentam idealul israelian privind refuzul de a ceda în faţa terorismuluui", povesteşte Esther, care a luat somniferele prescrise.

A doua zi, ea a aflat că cei nouă ostatici au fost ucişi în operaţiunea de salvare ratată de forţele germane şi că delegaţia israeliană a părăsit JO. Un poliţist vest-german şi cinci din cei opt terorişti au murit în timpul intervenţiei.

"În loc să alerg, ne-am strâns în stadion pentru o ceremonie funerară şi eram toţi acolo, plângând", mai spune Esther.

Germania comemorează, miercuri, 40 de ani de la atentatul de la Munchen. O ceremonie în semn de omagiu pentru victime va avea loc la ora 14.00 GMT, la locul epilogului tragic al luării de ostatici, fosta bază militară de Fürstenfeldbruck, la 25 km veste de metropola bavareză.

Pe lângă prezenţa a 500 de reprezentanţi ai lumii politice şi sportive, între care ministrul german de Interne, Hans-Peter Friedrich, consulatul Israelului de la Munchen a anunţat venirea a şapte supravieţuitori ai dramei şi zeci de rude ale victimelor. Sunt aşteptaţi primarul oraşului JO din 1972, crainicul stadionului şi foşti sportivi medaliaţi.

Regiunea Bavaria a prevăzut arborarea în bernă a drapelelor de pe clădirile publice, în timp ce fotografii ale celor 11 victime vor fi expuse pentru prima oară în fostul tur de control al aerodromului. Comemorările se vor încheia cu o slujbă ecumenică în prezenţa unui rabin.

(Material realizat de Luminiţa Turcu, luminita.turcu@mediafax.ro)