REPORTAJ: Bilete "la negru" pentru finala Europa League, între 200 şi 400 de euro, lângă stadion

Cine nu are bilete pentru meci, să-şi cumpere. Dar unde să-i găseşti pe bişniţari chiar în ziua finalei Europa League? Pe străzile din jurul Arenei Naţionale, nu mai e picior de speculant, dacă stai să asculţi primul poliţist care îţi iese în cale. În realitate, însă, lucrurile stau altfel. Bişniţarii nu au dispărut. Doar s-au mutat. Acum sunt de găsit pe străduţele din vecinătatea stadionului. Îi recunoşti uşor. Stau în găşti, aşezaţi pe borduri şi pe garduri. La prima vedere, aşteaptă să intre la meci, la fel ca tot puhoiul de suporteri care îşi omoară timpul plimbându-se prin zonă.

Cum ajungi pe bulevardul Muncii, ofertele încep să curgă. La început, timid. Cu cât insişti, însă, băieţii cu bilete "la negru" apar de prin toate colţurile.

"Le dau ieftin, că trebuie să plec acasă. Două sute de euro!", spune un bărbat la vreo 30 de ani, care, de fiecare dată când zăreşte poliţiştii apropiindu-se, te ia pe după umăr şi te trage, vrând-nevrând, lângă el. "Degeaba mergi mai încolo. Mai încolo e mai scump. Treaba ta! Dacă te răzgândeşti, mă găseşti tot aici! Hai să-ţi las şi-un număr de telefon! Ai un pix?", întreabă el, uşor nemulţumit de eşecul tratativelor. "Întreabă de Cătălin când suni pe număru' ăla", mai spune bişniţarul, înainte să acosteze un alt potenţial client.

Cătălin are dreptate. Mai încolo, e mai scump. Trei sute de euro. Dar locurile sunt "la tribuna a doua, V.I.P., îţi dă şi bufet dup-aia, dracu' ştie, oricum, ideea e că mănânci", ţine să precizeze vânzătorul de ocazie. Cu sau fără "bufet" la tribuna a II-a, nu prea îţi vine să cumperi până nu afli cât cer şi alţii.

"E pomană", întăreşte el. Şi are dreptate. La nici doi metri, un străin cumpără bilet de la un alt vânzător de ocazie. Dupa ce întreabă "How much?", scoate din buzunar 400 de euro, capătă biletul şi se îndepărtează, fericit.

Pe bulevardul Basarabia, numărătoarea se face tot în sute. Cel mai ieftin bilet costă 200 de euro. Dacă vorbeşti spaniola şi eşti îmbrăcat în haine de suporter, preţul biletului se dublează instantaneu.

Tranzacţiile la suprapreţ se fac pe sub mână, chiar sub nasul poliţiştilor, care patrulează doi câte doi, în susul şi-n josul bulevardului.

"Trei sute de euro, don'şoara, nu vrei un bilet?", întreabă discret o gaşcă de băieţi care sparg seminţe pe bordură. După două minute de negocieri, afacerea de ocazie eşuează. "Auzi, ce e aia din mâna ta? Telefon sau cameră de luat vederi? E cameră, hă? Ia hai sa vorbim noi doi mai colo, lângă gard", spune liderul găştii.

În loc de "lângă gard", bărbatul se trezeşte lângă doi poliţişti, care se opresc şi cer buletinele la control. "Auziţi…dacă vreţi bilete, nu luaţi de la ăştia de aici. Vedeţi dincolo, după cortul ăla portocaliu…acolo sunt nişte băieţi de treabă care dau mai iefin", spune, în treacăt, unul dintre poliţişti, înainte să se îndepărteze. Are dreptate omu' legii. Dincolo de cortul portocaliu, e mai ieftin. Doar 100 de euro. Unii ar zice că nu-i scump deloc. În fond, tot 100 costa cel mai ieftin loc cumpărat de la casa de bilete. Doar că erau 100 de lei.