Video REPORTAJ în EXCLUSIVITATE de la RIO 2016. Suporterii din România la Jocurile Olimpice: O zi în Rio - GALERIE FOTO, VIDEO

Pe timp de Jocuri Olimpice, oraşul Rio de Janeiro este plin de brazilieni care zâmbesc larg pe vreme schimbătoare: soarele dogoreşte, apoi subit sunt şanse de furtună. La fel ca într-o finala olimpică, unde inima spotivilor tresaltă, când adrenalina pompează în vene, când fanii trăiesc emoţiile cu intensitate. Nimic nu e previzibil la Olimpiadă, nici după ani de muncă susţinută. Jocurile sunt acum în plină desfăşurare. Străzi împânzite de oameni voioşi, străjuite de palmieri, cu pavimentul incins de vară şi paşii celor care au venit să se bucure de Jocuri.

Doar competiţiile de atletism au fost programate pe faimosul Estádio do Maracanã. Pentru celelate, s-a construit Complexul Olimpic, cu o arhitectură în linii simple: Arenele şi terenurile sunt splendide, colorate în verdele oficial al Braziliei, spun suporterii români care au mers la Rio.

Brazilienii nu vorbesc aproape deloc limbi străine, iar românii se înţeleg cu simpaticii locuitori ai oraşului vegheat de Cristo Redentor prin limbaj non-verbal. În traducere Cristo Redentor înseamnă Cristos Mântuitorul. Este un monument în Rio de Janeiro, amplasat la sud de oraş, pe muntele Corcovado, în pădurea Tijuca. Edificiul, reprezentativ pentru Art Deco, are o înălţime de 30 metri, împreună cu soclul 38 de metri, lăţimea la nivelul braţelor 28 metri şi o greutate de 635 tone. Este reprezentativ pentru Brazilia, ţara cu o suprafaţă cât un continent.

Gabriel Stoica, Lavinia Stoica şi Cristina Şerban sunt românii care ne-au povestit cum e atmosfera la Rio, cum ţin în mâinile ce transpiră de emoţie steagul României de 50 de centimetri pătraţi la competiţiile unde participă românii şi cât de emoţionant a fost meciul de calificare în semnifinale al tenismenilor români Horia Tecău şi Florin Mergea cu brazilienii Melo şi Suarez.

Suporterii români care au mers la Jocurile Olimpice de la Rio au povestit, în exclusivitate, pentru MEDIAFAX că pe străzile oraşului nu sunt însemne reprezentatice ale Jocurilor de vară. În schimb, pe plaja din faimosul cartier Copacabana este cel mai mare magazin de suveniruri de la Olimpiadă. Rucase, tricouri şi insigne marchează Jocurile ce s-au întipărit în minte oamenilor drept Rio 2016.

Românii au declarat pentru MEDIAFAX că înainte de meci au întrebat un brazilian ce purta însemnele oficiale ale Olimpiadei cum pot ajunge pe arena unde jucau Tecău şi Mergea. Brazilianca voia să le răspundă, dar nu ştia engleza. Aşa că au vorbit cu ea în română. Limba noastră e mai apropiată de sonorităţile portughezei ce se vorbeşte la Rio. Femeia i-a înţeles şi i-a condus pe drumul către terenul de tenis. Când s-au despărţit, a vrut să-i îmbrăţişeze şi a rugat pe cineva din preajmă să le facă o fotografie pentru a imortaliza momentul. Iată cum, într-o lume ce pare haotică şi dezabuzată după conflicte, incidente şi războaie, oamenii pe care-i departe un ocean îşi pot zâmbi cu bucurie.

Zâmbesc tot timpul brazilienii ăştia, aşa ne transmit românii. Chiar şi cei care fac controlul la intrarea în arenele de concurs, forţele de ordine. Pe străzile cartirului Copacabana sunt mulţi militari care au grijă ca la Olimpiadă să nu fie incidente. Chiar şi militarii, cu armele în mâini, aşa cum se prevede în protocol, zâmbesc oamenilor. Elicopterele survolează deasupra oraşului Rio.

Românii au intrat pe arena unde jucau Tecău şi Mergea şi au văzut cu tribunele se umpleau. Meciul de marţi a fost pe nocturnă. Mulţi brazilieni care aveau bilete pentru alte competiţii, au cerut în mod neortodox să intre să-şi susţină compatrioţii.

"Vocea noastră nu se auzea în vacarmul fanilor brazilieni. Aveam un steag al României de 50 de centrimentri pătraţi. Am strigat "Tare băieţi" şi "Hai România. Ştim că la televizor s-a văzut altceva. Părea că brazilenii huduiau fără oprire. Ei bine, în scurtele momente de pauză ale "cântecului" lor de susţinere pentru Brazilia, când sala se cufunda pentru scurt timp într-o aparentă linişte, ridicam şi noi steagul. Atunci brazilienii ne aplaudau. Am fost 9 români, adică 3 grupuri de câte 3 persoane, faţă în faţă cu 5.000 de brazilieni", a declarat Gabriel Stoica pentru MEDIAFAX.

"Am simţit când a câştigat România. Am sărit pe picioare la unison cu Horia şi Florin. Brazilienii ne-au strâns mâinile. Un brazilian care fusese şi el la meci ne-a recunoscut chiar pe drumul de întoarcere către hotel, în metrou şi ne-a strâns mâna. Ne-a felicitat.", a declarat Gabriela Stoica pentru MEDIAFAX.

"M-a impresionat cum se umplea arena de oameni. Am ridicat steagul României, iar băieţii noştri, Horia şi Florin s-au uitat către noi.", a mărturisit Cristina Şerban pentru MEDIAFAX.

"Ne-am simţit ca nişte peştişori micuţi într-o mare de peşti mari care inundau arena unde au jucat Horia Tecău şi Florin Mercea cu brazilienii Marcelo Melo şi Bruno Suarez", mărturiseşte Gabriel Stoica pentru MEDIAFAX. Suporterii români n-au simţit o zarvă deranjată la meciul românilor. De la televizor s-a văzut altfel: Fanii brazilieni păreau să fie zgomotoşi, să fluiere sălbatic şi să creeze o atmosferă care ar fi putut să le strice concentrarea sportivilor.

"Huiduielile lor fac parte din modul lor de manifestare pentru că nu am văzut niciodată un public care să îşi susţină mai înfocat echipa. După meci cei care huiduiau ne-au strâns mâna şi ne-au felicitat, deşi eram doar un grup de 3 români".

Florin Mergea şi Horia Tecău au învins perechea formată din brazilienii Marcelo Melo şi Bruno Soares şi s-au calificat în semifinalele turneului de dublu de la Jocurile Olimpice de la Rio. Ei sunt primii jucători din istoria tenisului românesc care se califică în semifinalele unui turneu olimpic.

Românii joacă în semifinală miercuri, începând cu ora 20:00, ora României, cu americanii Steve Johnson şi Jack Sock.

Acum, în Rio de Janeiro, e prânz. Mijlocul zilei, momentul înălţării maxime a Soarelui deasupra orizontului. "Se pune ploaia în oraş", ne mai transmit românii de la Rio. Competiţia continuă, sub soare şi lună, până pe 21 august.

Galerie foto

GALERIE FOTO RIO

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

•