Tehnologia „Doctor Cold" care va permite să se joace la 24 de grade la mondialul din Qatar

Face parte dintre cele opt locaţii, iar designul său, inspirat de dhow, ambarcaţiune tradiţională caracterizată de o velă triunghiulară, se ridică elegant printre o zonă aflată încă în plin proces de urbanizare, la aproximativ 20 de kilometri de centrul Doha. Buldozerele încă mai cutreieră complexul, finalizând accesele şi parcările.

Spaniolii de la AS au discutat cu Dr. Saud Abdulaziz Abdul Ghani, inginerul din spatele sistemului inovator de „răcire dirijată" care face ca stadioanele din Qatar să poată fi folosite, la nevoie, 365 de zile pe an şi la orice oră, în ciuda faptului că în sezonul torid prin care trece Doha în aceste luni de vară temperatura depăşeşte cu uşurinţă 40 de grade.

Dar Qatar şi-a impus să construiască stadioane care să sfideze aceste condiţii, nu doar termice, ci şi de mediu, deoarece calitatea aerului este deteriorată de o pătură de praf care acoperă totul. Până la urmă, totul se află în mijlocul deşertului.

Dorinţa FIFA este de a se asigura că meciurile se desfăşoară în condiţii de confort termic pentru jucători şi fani. Iar „Doctor Cold", aşa cum este poreclit cu afecţiune qatarezul de către organizatorii Cupei Mondiale, s-a ocupat de acest lucru.

„Confort termic pentru jucători şi pentru 40.000 de fani. Nu este doar o chestiune de temperatură. Trebuie să fim capabili ca, chiar dacă temperatura şi senzaţia termică de afară sau calitatea aerului nu sunt bune, în interiorul bolţii stadionului să fie. Acum sunt 45 de grade afară şi un mediu sufocant, dar înăuntru, lucrurile se schimbă foarte mult", explică Saud Abdulaziz pentru AS.

"Sistemul are două părţi, una care purifică aerul, îl curăţă, şi alta care îl răceşte. Confortul termic este ceva cu multe detalii, pentru că fiecare persoană din interiorul stadionului are o particularitate, este îmbrăcată în haine cu mâneci lungi sau scurte, este mai mult sau mai puţin voluminoasă. Fiecare percepe temperatura într-un mod diferit. Noi nu vrem doar să controlăm temperatura, ci şi ceea ce simt oamenii în fiecare stadion", subliniază inginerul în timp ce arată cu degetul grilele, difuzoarele de sub scaune şi duzele sferice prin care iese aerul.

Sistemul se bazează de fapt pe împingere. Aerul purificat şi refrigerat care împinge aerul cald afară şi îl recirculă. „Noi controlăm temperatura, umiditatea, aerul şi senzaţia pe care o percepe fiecare persoană. Avem senzori răspândiţi pe tot stadionul, pentru că fiecare zonă a terenului este diferită. Aerul recirculă prin intermediul aparatelor care eliberează aer curat, filtrat. Obsesia noastră nu este să răcim aerul, ci să îl curăţăm. Cel mai important lucru este să menţinem aerul cald şi prăfuit afară şi blocat, iar în interior aerul să fie cât mai curat posibil", subliniază el, indicând copertina care este desfăşurată într-o oră acoperind stadionul Al Janoub.

Saud Abdulaziz explică modul în care începe procesul de proiectare cu machete 3D ale stadioanelor şi le supune la testul tunelului de vânt. Fiecare stadion are designul şi silueta sa, iar acest lucru afectează în mod direct răcirea şi purificarea aerului.

Modul în care circulă aerul, unde poate intra cel nedorit sau se poate pierde cel care este deja curat. În plus, au fost analizate condiţiile meteo din ultimii 30 de ani din zona în care a fost construit fiecare stadion pentru a afla în detaliu cu ce trebuie să se confrunte.

Stadioanele vor avea o temperatură confortabilă în timpul meciurilor, de aproximativ 20-24 de grade, la cererea FIFA.

„Stadioanele noastre pot fi folosite 24 de ore din 24 pe tot parcursul anului, vrem să lăsăm o moştenire Qatarului după turneu, ne gândim la modul în care pot fi folosite şi că această tehnologie ajută la dezvoltarea comercială.

Vrem ca oraşul să se dezvolte de pe urma lor. Cel mai dăunător lucru atunci când încercăm să răcim un stadion este deschiderea acoperişului, deoarece pe acolo intră aerul cald din exterior.

De aceea trebuie să studiem pe unde poate ieşi aerul şi cum putem împinge şi respinge aerul, care diferă de la un stadion la altul, deoarece depinde de forma, înălţimea şi lăţimea acestuia", a motivat el.

Sistemul, explică el, este benefic şi pentru îngrijirea gazonului în aceste condiţii extreme. Aerul proaspăt ajută la întreţinerea acestuia. În plus, iarba din Qatar are în spate o altă provocare tehnologică.

Pentru a o face să crească solid, cu rădăcini puternice, este nevoie nu doar de un sistem de irigare subteran, ci şi de un sistem de oxigenare. Sunt injectate cu aer pentru a fi mai clare.

Marea întrebare este sustenabilitatea întregului cadru. Climatizarea şi întreţinerea unui astfel de gazon în mijlocul unui deşert nu ne invită să credem că nu are un impact asupra mediului.

Saud Abdulaziz îşi apără sistemul, explicând că acesta este „cu 40% mai durabil decât alte tehnici existente". Stadioanele sale „nu trebuie încălzite decât două ore înainte de un eveniment, ceea ce reduce consumul de energie" şi precizează că aceasta provine de la panourile solare ale oraşului.