Ţiriac: Simona Halep nu are plămâni, are două inimi

"Toată lumea poate să ajungă numărul unu mondial, eu nu mai pot să ajung numărul unu mondial la nimic, dar toată lumea poate şi Simona Halep este o mare jucătoare mică. Dacă o pui lângă Williams aia mai tânără, aia are cam vreo 30 de kilograme mai mult şi 20 de centimetri. Dacă o pui lângă Venus, aia are 25 sau nu ştiu câţi centimetri mai mulţi. Adică Simona nu are înălţimea aia şi nu are nici forţa aia. Dar Simona poate compensa forţa cu viteza. Asta are. Şi cu capul. Şi cu inima, că fata asta se pare că nu are plămâni, are două inimi, una în dreapta, una în stânga. Se poate. Eu o cunosc foarte puţin, nu pot să-mi dau prea mult cu părerea. Simona Halep are calităţile, însă deocamdată Simona Halep trebuie lăsată să-şi vadă de treabă, e numai numărul 10, nu e numărul 2, 1, 3, şi să vadă cum progresează încet, încet, să ajungă acolo unde trebuie", a spus Ţiriac.

Ion Ţiriac a mai afirmat că având în vedere baza de selecţie pentru gimnastică, România este cea mai performantă ţară din lume, "numărul unu la Olimpiadă". "În momentul în care o să avem 5.000 de copiii, nu 500.000, nu 5 milioane şi nu 3 milioane sau nu ştiu cât are Nadia. În şcoala ei, Nadia are vreo 3.000 - 4.000 în SUA. Şi nu avem 200-300 de legitimaţi la gimnastică şi atunci nu avem de unde să selecţionăm. Câţi avem în momentul de faţă copii care se apucă de gimnastică? Câteva sute. Suntem cea mai performantă ţară din lumea asta noi. Noi suntem numărul unu la Olimpiadă. Şi vă demonstrez matematic. Dacă eu aleg din şapte fete - atâtea am - o echipă să mă duc la olimpiadă şi mai iau şi aur, ce vrei mai mult? Extraordinar! Dumneata vrei ca eu să am echipă de handbal când am 12 echipe, 14, 16, nu 600, nu nu ştiu câte sute care erau pe vremea când eram campioni mondiali la handbal în 11, în 7, noroc că nu s-au făcut şi în 12, că eram şi în 12 probabil... Era altă motivaţie. Motivaţia era că nu puteai să ieşi afară şi nu puteai să faci nimic dacă nu erai un sportiv", a precizat fostul tenisman, răspunzând la întrebarea: "Când putem visa că vom redeveni numărul unu mondial în gimnastică?".

Omul de afaceri este de părere că şi în fotbal este necesară o bază mai mare de selecţie. "În fotbal e aceeaşi situaţie. Şi Generaţia de Aur s-a născut într-un sistem social în care nu avea absolut nicio şansă să se ducă afară. Doriţi dumneavoastră alt sistem? Eu am făcut un club de tenis pe vremuri, acum 30 de ani, în Franţa, lângă Perpignan. Pe urmă am plecat de acolo. Între timp a venit un domn, se numeşte Platini mi se pare, îl cunoaşteţi, bun prieten de-al meu. În fiecare vară omul ăsta avea 12.000 de copii pe cele şapte terenuri care erau acolo şi 20 de antrenori... Venea din când în când şi dădea lecţii de cum e mingea cu piciorul. Dar atâţia copii avea în fiecare vară. La noi, Gică (n.r. - Popescu) are o şcoală, Hagi are altă şcoală. Nouă ne trebuie din alea câteva sute şi atunci ieşi cu 10-15 Chiricheşi, iar la tenis îţi trebuie câte o şcoală în fiecare judeţ. E cea mai modestă treabă pe care am spus-o în momentul ăsta. Cu căminul acolo, patru ore la şcoală, patru ore pe teren, şi atunci eu vă garantez că la talentul pe care îl are românul în 20 de ani - 25 de ani ai şi unul care câştigă un Grand Slam. Până atunci e mai greu", a declarat Ţiriac.

Sportul românesc suferă, pe lângă baza de selecţie redusă, de lipsa investiţiilor în infrastructură, consideră fostul jucător de tenis. "Treaba e matematică, şi aici se poate calcula. N-am semănat nimica, nu avem de unde să culegem. Eu sunt de acord că Simona Halep a avut un parcurs foarte meritoriu, şi scrimera, Brânză mi se pare, la fel, însă în rest nu avem nimic. Să nu ne îmbătăm cu apă rece. Nu avem nimic. Iar acest lucru, nu avem nimica pentru că nu am semănat în 24 de ani aproape nimic, infrastructura sportivă ni s-a terminat, avem acele săli care le-am făcut, 240 sau câte Dumnezeu erau pe vremea lui 2000-2004, şi cu alea s-a rămas, nu avem stadioane unde copiii să vină înapoi de la tablă şi părinţii să fie din nou educaţi că mai bine au un copil sănătos, nu un handicapat. Pe vremea când mi-am început cariera era infrastructura mai proastă, dar puteai să faci sport gratis. Eu când eram atâtica şi îmi intra capul pe lângă gratii, că la Braşov noi aveam gratii că stăteam la parter, aşteptam să doarmă maică-mea, Dumnezeu să o ierte, ieşeam afară şi mă duceam şi mă lăsa să ud patinoarul, că nu era gheaţă artificială, şi mă lăsa să patinez gratis. Iar terenurile de tenis care erau la Braşov, alea trei şi jumătate, nu erau mai multe, în 1967-68 opt inşi din primii zece în România erau dintr-un kilometru pătrat. Dacă ai avea nişte focare ca astea şi ar fi vremea aceea. Nu mai avem pentru că fiecare pe care l-am avut noi ori s-a făcut un bloc pe ele, ori s-a făcut o locuniţă, ori dacă nu s-a luat cu 10 lei s-a vândut cu 20 de lei în ziua următoare şi aşa mai departe", a precizat Ţiriac.

Trei ore de educaţie fizică pe săptămână în şcoli nu sunt suficiente, dar reprezintă totuşi un pas înainte de la o oră facultativă, mai spune Ţiriac. "Cum iei copilul şi îl aduci înapoi, nu alea trei ore, pentru că fecioru-meu care s-a dus în SUA la liceu nu are 3 ore, are două ore şi jumătate pe zi antrenament la echipa de fotbal şi sâmbăta şi duminica are 12 ore de sport pe care şi le face singur. Dar e altă treabă. Nu mai luaţi America că mă doare capul. Sunt trei patinoare olimpice în cinci kilometri pătraţi acolo la şcoli elementare, la licee. Noi n-avem un patinoar în Bucureşti. La 4 milioane jumate. Dar venind înapoi, problema mare e cum iei copilul din nou, că nici părintele nu are mai multă minte în ziua de astăzi, să-l iei de la tăbliţă şi să-l iei de la academie, să-l bagi într-o sală, cât ar fi de mică sala, nu contează, să alerge, sau unde sunt cele 5.000 de bazine în România, hai să nu zic 5.000, să zic 2.000, hai să nu zic nici 2.000, să zic 1.000, hai să zic 500, ca copilul să poată să înoate. Cele două sporturi mari olimpice, atletism, şi nu trag pe tenis, atletism şi nataţie, dacă nu altceva. Uitaţi-vă dumneavoastră, e un exemplu, am făcut acel club de la Granitu, la marginea Bucureştiului, în loc de 300.000, 700.000 s-au dus acolo. Să fie primit, e în regulă. Teren UEFA de fotbal, gazon sintetic, alte trei miniterenuri de baschet, de volei... Beach volleyball, beach football, teren de baschet, nu ştiu ce... Sunt 16 şcoli împrejur. Şi o şcoală sportivă. Una nu vine să-şi facă lecţiile gratis acolo. 500 de metri, 700 de metri, pas alergător 5 minute, 7 minute... De ce? N-au voie să-i scoată din şcoală pentru că e lege că n-au voie să-i scoată din şcoală. Bine. Trei ore de educaţie fizică. Marţea de la ora 10 până la ora 13.00 nu mai e şcoală, sunt numai astea trei ore, la un loc măcar. Şi le faci. Şi mergeţi acolo, aveţi toate mingile, aveţi toate terenurile, ceva ce noi nu am avut niciodată. Însă problema e că în cele trei ore 60 la sută sunt scutiţi, 20 la sută nu vor şi 10 la sută nu au unde. Asta e problema. Ora aia de educaţie fizică mie îmi trebuie la bacalaureat. A fost un pariu pe care eu l-am pierdut, felicitările mele, cu 3 ore în ziua de astăzi, felicitările lui domnul Ponta şi opoziţiei, sper că au fost toţi de acord cu aceste trei ore. Eu am pierdut-o, începând cu preşedintele ţării: «Domnule, vă rog frumos». «Da, domnule Ţiriac, ai dreptate, fir-ar mama lor al dracului» - are o vorbă domnul preşedinte, materia păpădie, materia nu ştiu ce... N-am reuşit. Aici eram, dar nu în camera asta, acum 20 de ani, cu ministrul Învăţământului, care era facultativă ora, una, de educaţie fizică. Zic: "Dumneavoastră ne îngropaţi tineretul". E foarte bine, dar trebuie adus din nou pe unde vrei: pe terenuri, pe câmpuri, pe ce vrei... Eu o să încerc", a afirmat Ion Ţiriac.