Având propriile legături cu România, încă din adolescenţă, atunci când a început o colaborare fructuoasă cu Ion Ţiriac, Boris Becker este un bun cunoscător al spaţiului est-european, având în vedere faptul că l-a antrenat pe sârbul Novak Djokovic.
Care sunt calităţile Simonei Halep? Şi ce trebuie să facă ea pentru a reuşi acel pas în plus în turneele de Mare Şlem şi a câştiga trofee?
A pierdut la Melbourne în faţa lui Wozniacki, o jucătoare care trecuse şi ea prin experienţa unor finale pierdute înainte de a câştiga. Până la urmă, ţine de încredere şi de a-şi da şansa de a fi, din nou, într-o finală de Grand Slam.
Unde s-ar putea impune mai uşor Simona?
Cred că zgura este cea mai bună suprafaţă pentru ea, aşa că nu m-ar mira deloc să o văd într-o nouă finală, aici, la Roland Garros. Şi o văd chiar cu trofeul în mână, dacă va juca finala. Nu există un secret pentru câştigarea unui titlu de Mare Şlem, nu există scurtături, dar, într-adevăr, anul trecut a avut o şansă imensă şi i-a dat cu piciorul.
Motivul?
Nu poate reproşa nimănui acel eşec, decât ei înseşi. Iar singurul lucru pe care îl poate face mai departe este să lupte pentru a ajunge din nou în faţa unei astfel de oportunităţi şi să fie gata să îşi păstreze cumpătul de data aceasta.
Zverev are sânge rusesc în vene, Svitolina, Halep, Djokovic… ce anume din mentalitatea est-europeană se potriveşte atât de bine cu tenisul, facilitând apariţia unui număr atât de important de sportivi de top?
Cred că trebuie să avem o gândire foarte deschisă. America are multe reprezentante pe tabloul feminin, este un italian pe tablou, sunt spanioli. Nu poţi face distincţia estici şi vestici, cred că ar trebui renunţat la această idee preconcepută că există o anumită ţară sau anumite ţări care produc jucători. Este o combinaţie. Dacă ne uităm cu atenţie, observăm că aceşti jucători sunt rasă mixtă – părinţii au naţionalităţi diferite, bunicii, rudele pot veni din alte ţări şi cred că asta este minunat. Lumea este mult mai mică în ziua de astăzi.