Anglia a aşteptat şi ca pe o revanşă această Cupă Mondială. De o lungă perioadă de timp, englezii nu au mai făcut ceva notabil în turneele finale, dar la ultimele două chiar au dezamăgit crunt: eliminaţi încă din faza grupelor la Modialul din 2014, în dauna lor urcând Costa Rica în optimile de finală; eliminaţi în optimi la Euro 2016 de o altă naţiune considerată mică şi la propriu şi la figurat în fotbal, Islanda.
În faţa unei presiuni majore puse de fani, de mass-media britanică, selecţionerul Gareth Southgate a încercat să pună o oarecare frână: ”Este un alt joc de fotbal, pe un teren de dimensiunea pe care aceşti băieţi l-au jucat pe tot parcursul vieţii lor. Când a fost făcută tragerea la sorţi, toată lumea a spus că este cea mai lejeră grupă, dar eu spun că este cea mai dificilă pentru noi, cu Belgia şi Tunisia, conform ierarhiei FIFA”. Cine a crezut în aceste declaraţii?
Gareth Southgate s-a prezentat prudent, Anglia s-a încărcat însă pozitiv pentru un prim meci cu Tunisia, amintind de victoria de debut cu selecţionata africană la Mondialul 1998 (scor 2-0; cu siguranţă iubitorii fotbalului îşi amintesc de acea mare victorie a României cu Anglia din grupă, după acel debut al englezilor). Alan Shearer era atunci principalul om de gol al selecţionatei din Albion, acum Anglia a sosit în Rusia cu un alt atacant pur-sânge, a cărui preţ a trecut demult de 100 de milioane de euro pe piaţa transferurilor, Harry Kane.