VIDEO EXCLUSIV | Din 10 în 10, cu Drăgulescu. „La şapte ani, eram la karate, tot la clubul Steaua. La 37, îmi doresc să mai urc pe prima treaptă a podiumului, să reuşesc să mă calific la JO. La 47…”

Gimnastul cu 31 de medalii în palmares la competiţiile majore (Jocuri Olimpice, Campionate Europene şi Mondiale) se gândeşte deja… la Tokyo 2020 şi visează la singurul aur care îi lipseşte din colecţie.

„Abecedar, bastonaşe, liniuţe…”

Marian Drăgulescu, la 7 ani, ce făcea şi ce visa?
La şapte ani, eram la karate, tot la clubul Steaua. Eram chiar cu jumătate de an sau un an înainte să mă apuc de gimnastică, de care m-am îndrăgostit de altfel. Cam asta făceam la şapte ani. Bineînţeles – şi şcoală. Abecedar, bastonaşe, liniuţe.

Apoi, la 17 ani?
La 17 ani, eram la lotul olimpic de seniori, la gimnastică. La Reşiţa. Mă pregăteam de Campionatul European de Juniori, care a fost în 1998. Şi eram foarte emoţionat, pentru că era primul meu campionat major. Practic, acolo îmi dădeam eu seama dacă am sau nu ceva de spus în sportul pe care îl practicam deja de nouă ani de zile.

Citiţi continuarea articolului pe prosport.ro