ADN-ul unor păsări din specii dispărute, extras din cojile ouălor fosilizate

"Am demonstrat, în premieră, că aceste coji de ouă fosilizate reprezintă o sursă de ADN străvechi ce a fost până acum necunoscută", a declarat Michael Bunce, de la Murdoch University din oraşul australian Perth, coordonatorul studiului.

Oamenii de ştiinţă au reuşit să obţină în premieră secvenţele de ADN ale celei mai grele păsări care a existat pe Terra, Pasărea-elefant (Aepyornis), dispărută din Madagascar în jurul anului 1700, din cauza colonizării europene, potrivit unui studiu publicat, miercuri, în revista ştiinţifică britanică Proceedings of the Royal Society B.

Ouăle fosilizate au fost folosite deja de cercetători, în trecut, pentru a determina condiţiile de trai, alimentaţia şi evoluţia speciilor dispărute, însă abia recent ei au putut să extragă din acestea secvenţe de ADN.

Pentru a examina în ce măsură ADN-ul s-a păstrat în ouăle fosilizate, specialiştii coordonaţi de Michael Bunce au analizat 18 fragmente de ouă fosilizate provenind din 13 situri din Australia, Madagascar şi Noua Zeelandă.

"Datele noastre au arătat că acizii nucleici sunt într-o stare de conservare excelentă", compuşii ADN-ului provenind, în cazul mai multor eşantioane, atât din ADN-ul mitocondrial (organite care furnizează energia celulară), cât şi din ADN-ul principal din nucleul celulelor, au explicat cercetătorii australieni.

Materialul genetic extras din cojile de ouă de Moa gigant (Dinornis), un văr al struţului, care avea o înălţime de patru metri, s-au dovedit a avea o calitate mai bună decât cel provenind din oase. "Cojile de ouă de Moa conţin de aproape 125 de ori mai puţine bacterii" decât oasele, făcând din ele un material foarte bine adaptat pentru analizele genetice, au explicat oamenii de ştiinţă.

Pasărea Moa gigant (Dinorsis), vânată de populaţia Maori din Noua Zeelandă, a dispărut la sfârşitul secolului al XVIII-lea.

Pentru oamenii de ştiinţă nu se pune probleme unei "reînvieri" a speciilor dispărute, precum Moa gigant şi Pasărea-elefant.

"Putem să reasamblăm genomul, pentru a avea o idee despre cum arăta o specie dispărută. Însă ("reînvierea", n.r.) ei rămâne de domeniul ştiinţifico-fantasticului", a declarat Michael Bunce. "Consider că nu ar fi etic să readucem la viaţă o specie dispărută", a adăugat cercetătoarea Charlotte Oskam, unul dintre autorii studiului.

Cercetătorii, care încercau doar să valideze tehnica utilizată, nu au extras, de altfel, decât o parte infimă (mai puţin de 1%) din ADN-ul păsării Moa gigant, Păsării-elefant şi dintr-un exemplar de struţ (Dromaius novaehollandiae) care a trăit în urmă cu 19.000 de ani.