Caravaggio a fost precursorul fotografiei

"Michelangelo Merisi Caravaggio stăpânea un ansamblu de tehnici care reprezintă chiar bazele fotografiei", a declarat Roberta Lapucci, profesoară de artă la SACI (Studio Art Centers International) din Florenţa.

În opinia ei, maestrul lucra într-o "cameră obscură", unde modelele sale erau luminate de o rază de lumină ce intra în cameră printr-un singur orificiu din tavan.

Imaginea era proiectată pe o pânză cu ajutorul unei lentile şi a unei oglinzi. Pânza era unsă cu un amestec alcătuit din diverse substanţe fotosensibile, ce permiteau fixarea imaginii pentru aproximativ o jumătate de oră.

Ulterior, într-o obscuritate totală, pictorul desena în linii mari imaginea proiectată pe pânză, cu ajutorul unui amestec de alb de cerusită şi de alte minerale vizibile în întuneric.

Cercetătoarea italiană a emis ipoteza că maestrul italian folosea o pudră fotoluminoscentă, obţinută din licurici striviţi, ce era utilizată în acea epocă pentru efectele speciale din teatru.

Această tehnică permite, în opinia Robertei Lapucci, "obţinerea faimosului clarobscur din tablourile lui Caravaggio şi acea lumină «fotografică» care le fac atât de luminoase".

Experta italiană susţine că tehnicile optice i-au fost sugerate celebrului pictor de bunul lui prieten, fizicianul Giovanni Battista Della Porta.

Sistemul camerei obscure fusese deja descris de Leonardo da Vinci (1452 - 1519), dar Caravaggio a fost primul mare pictor care l-a folosit, mai spune Lapucci.

Teoria ei vine în sprijinul tezelor publicate de artistul britanic David Hockney, care, în lucrarea lui din 2001, intitulată "Ştiinţa secretă", a afirmat că mai întâi Caravaggio, apoi Van Dyck (1599-1641) şi Ingres (1780-1867), au folosit instrumente optice pentru a-şi picta tablourile.

Această teorie este însă contestată de criticii şi istoricii de artă, care spun că nu există dovezi suficiente în sprijinul ei, şi că această teorie ar discredita inventivitatea artiştilor.

Roberta Lapucci a mai mărturisit că au existat numeroase dovezi, precum faptul că maestrul Caravaggio nu realiza niciodată desene pregătitoare şi că imaginea proiectată pe multe din pânzele sale inversează stânga cu dreapta şi multe din modelele pictate păreau să folosească doar mâna stângă.

Această anomalie a dispărut în operele târzii ale pictorului, semn evident al îmbunătăţirii aparatelor folosite.