Creşterea nivelului de CO2, similară cu cea din era glaciară

Potrivit acestui studiu al cercetătorilor de la Universitatea Columbia, este posibil ca o modificare în direcţia vânturilor, produsă în urmă cu 17.000 de ani, să fi contribuit la transportarea unor mari cantităţi de dioxid de carbon din Oceanul Austral spre Antarctica.

Direcţia şi forţa vânturilor au un efect direct asupra curenţilor marini, a căror viteză determină, parţial, emisia de CO2 în atmosferă, au indicat autorii acestui studiu.

Dacă viteza curenţilor marini creşte, apele de adâncime din oceane, bogate în dioxid de carbon, urcă la suprafaţă şi eliberează gazul în atmosferă.

Potrivit cercetătorilor, schimbări asemănătoare în circulaţia vânturilor la nivelul Oceanului Austral au avut loc şi pe parcursul ultimilor patruzeci de ani. Iar emisiile de CO2 din atmosferă care au rezultat din acest fenomen ar putea fi suficient de importante pentru a zădărnici eforturile depuse în prezent în lupta împotriva emisiilor de gaze cu efect de seră.

Oamenii de ştiinţă au studiat dezvoltarea planctonului în apele australe şi au constatat o creştere a numărului acestor organisme către sfârşitul erei glaciare, o consecinţă a urcării spre suprafaţă a apelor de adâncime, bogate în nutrimente.

Un studiu internaţional publicat în 2007 a demonstrat ideea că Oceanul Austral are o capacitate tot mai scăzută de a absorbi dioxidul de carbon, din cauza încălzirii globale.