De ce nu a fost găsit niciodată un vaccin împotriva coronavirusurilor, deşi unele tipuri de virus sunt bine-cunoscute în medicină

Drumul către un vaccin este plin de capcane. Oricare ar fi virusul împotriva căruia se caută tratament, este un drum lung de parcurs, marcat de o serie de teste în laboratoare, apoi în clinici înainte de a intra în producţie. Tratamentul contra coronavirusului nu face excepţie de la aceasta cursă cu obstacole, potrivit Huffington Post.

Dar SARS-CoV-2, responsabil pentru o pandemie globală şi o carantină cum nimeni nu a văzut vreodată, nu este un client ca oricare altul. Deşi astăzi este în centrul atenţiei, cercetătorii şi medicii îi cunosc bine familia, cea a coronavirusului, care include patru tipuri de virus. Cu toate acestea, până în prezent nu a fost găsit niciun vaccin contra lor, aceasta fiind o sarcină deosebit de dificilă.

Există într-adevăr multe necunoscute legate de aceste virusuri, în special a : SARS, a cărei epidemie în 2002-2004 a cauzat câteva sute de morţi în China, apoi MERS, care s-a declarat în Orientul Mijlociu în 2012.

„Problema”, potrivit lui Morgane Bomsel, specialist în virologie la Institutul Cochin, „este că nu cunoaştem suficient de bine virusul pentru a înţelege problemele pe care le pune. "

Un virus cunoscut, dar inseisizabil

Fie că este vorba de SARS-CoV-2 sau de rudele sale, coronavirusurile sunt în mişcare. Ajunşi în tractul respirator, migrează, în cazuri grave, spre plămâni, unde înmulţirea lor se află la originea unor pneumonii grave. Dar asta nu e tot : studiile au descoperit că în unele cazuri că virusul a colonizat inima sau creierul, provocând alte simptome.

Prin urmare, este esenţial să înţelegem ce tip de imunitate este cea mai eficientă. Ar trebui protejate organele vitale? Aceasta va necesita o formulă de vaccin care să facă limfocitele T din plămâni să reacţioneze împotriva infecţiei cu Covid-19.

Ar trebui să căutăm mai degrabă un răspuns local al mucoasei respiratorii, pentru a preveni răspândirea virusului? Trebuie atunci vizată imunitatea celulară cu o altă combinaţie. Abia în ultimele săptămâni am început să avem date mai precise despre unghiul de atac potrivit în faţa acestui virus cu arme multiple.

De asemenea, coronavirusurile induc o reacţie deosebit de neplăcută pentru epidemiologi. În timp ce anticorpii sunt creaţi de organismul nostru pentru a-l trata, multe studii au remarcat la pacienţi sosirea aşa-numiţilor anticorpi „ajutători”. Acestia din urmă, creaţi după o primă infecţie, au obiceiul enervant de a deschide uşile celulelor pentru virus chiar şi atunci când se presupune că le apără.

Acest mecanism, observat deja la pacienţii cu febră dengue, reprezintă o problema majoră în dezvoltarea unui vaccin. Doar o experienţă de lungă durată poate defini corect un antigen care nu pune în pericol şi mai mult pacientul în cazul apariţiei unei noi epidemii. „Ştim că există un răspuns util cu SARS şi MERS”, spune Morgane Bomsel. Pentru Sars-CoV-2, „poate fi necesar să parcurgem o altă cale de imunizare” dacă testele confirmă ca există anticorpii « ajutători ».

Protecţia noastră împotriva Covid-19 ridică astfel mai mult de o întrebare, aşa cum au arătat declaraţiile succesive ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. OMS a avertizat mai întâi că a fi infectat şi apoi vindecat de virus nu a însemnat că suntem imuni ... pentru ca, după câteva zile, să afirme că de data aceasta nu mai există nicio îndoială . În ciuda acestor cuvinte liniştitoare, nu există date suficiente pentru a şti cu certitudine cât timp, după o boală sau un vaccin, organismul nostru produce eficient anticorpi capabili să ne apere de infecţie. Acest lucru este esenţial în dezvoltarea unui vaccin şi în tipul de răspuns pe care ar trebui să-l provoace.

Studii promiţătoare, dar fără retrospectivă

Un alt aspect este natura vaccinului în sine, care ar putea constitui un obstacol suplimentar. Unul dintre cei mai promiţători candidaţi este într-adevăr un vaccin ARN mesager, un tip de vaccin complet nou. Spre deosebire de vaccinul profilactic, este vorba despre trimiterea unei secvenţe ARN care „dictează” celulelor noastre construirea de antigene, care la rândul lor stimulează răspunsul imunitar al organismului nostru.

Această soluţie modernă este extrem de interesantă chiar mai mult decât vaccinurile ADN. Există însă o problemă: până în prezent nu există niciun vaccin ARN mesager pe piaţă, pentru că niciunul dintre ele nu a demonstrat eficacitate suficientă. Dacă acesta din urmă s-ar dovedi cel mai bun candidat la sfârşitul testării în faza a III-a, un întreg lanţ de producţie ar trebui totuşi să fie inventat.

Vaccinul ARN foloseşte componente foarte diferite de predecesorul său. Va fi necesar să se poată produce industrial un produs considerat de revista Nature drept „crema ” biotehnologiei. „Este o abordare nouă, dar pentru care în prezent nu există dovezi că funcţionează”, spune Morgane Bomsel. Ca şi în celelalte etape de pe drumul către vaccin, „ne lipseşte perspectiva”, spune ea.

Toate aceste obstacole în calea unui tratament eficient pentru coronavirusuri, inclusiv Sars Cov 2, pot fi rezumate aproximativ în doi factori: timp şi investiţii. Sindroamele respiratorii acute anterioare au fost combătute cu succes înainte de a fi găsit un vaccin iar cercetarea a fost oprită.

Acum apare problema opusă: căutarea unui vaccin este în plină desfăşurare dar nu există suficient timp pentru a efectua studiile preliminare care permit, în mod normal, o mai bună cunoaştere a virusului, pentru a-l combate cât mai eficient. Pandemia e o urgentă, finanţarea nu lipseşte, spre deosebire de episoadele anterioare. Rezultatul este o cursă frenetică în care toate metodele sunt testate în paralel de laboratoarele din întreaga lume, având ca foaie de parcurs aceste obstacole de depăşit.