De ce sportivii de culoare sunt buni la atletism, iar cei albi la nataţie?

Dacă doi atleţi sau doi înotători de aceeaşi înălţime, unul de culoare şi unul alb, sunt comparaţi, "înălţimea contează mai puţin, însă poziţia ombilicului face diferenţa", a declarat Adrian Bejan, un profesor american de origine română de la Universitatea Duke (Carolina de Sud), coautor al studiului apărut în International Journal of Design and Nature and Ecodynamics.

"Astfel, în fiziologia sportivilor de origine vest-africană, centrul de gravitate al corpului este mai sus decât cel al concurenţilor lor de origine europeană, ceea ce le oferă un avantaj la sprint", a spus Bejan.

Sportivii de origine vest-africană au picioarele mai lungi decât cei originari din Europa, asta însemnând că ombilicul este cu trei centimetri mai sus decât la albi, a explicat Adrian Bejan, profesor de inginerie.

Această diferenţă oferă sportivilor de culoare "un avantaj ascuns al taliei" de 3 la sută faţă de persoanele albe, care înseamnă un câştig de viteză pe pistă.

"Locomoţia este un proces continuu de cădere spre înainte, iar o masă care cade de mai sus, cade mai repede", a adăugat Bejan.

Însă în piscină, persoanele albe au avantajul unui tors mai lung decât cel al persoanelor de culoare, ceea ce arată că ombilicul lor este mai jos. "Înotul este arta de a trece pe valul pe care îl face înotătorul. Cel care face un val mai mare avansează mai repede şi, cu cât torsul său este mai lung, cu atât valul este important. Europenii au un tors, în medie, cu trei procente mai lung decât cel al persoanelor de culoare, ceea ce le conferă un avantaj de viteză de 1,5 la sută într-o piscină", a menţionat Bejan.

Asiaticii au torsul la fel de lung ca europenii, însă sunt mai mici, pierzând astfel acest avantaj de viteză.