Descoperire astronomică: Prima exoplanetă de mărimea Terrei, care se află într-o zonă locuibilă

Această descoperire, realizată cu ajutorul telescopului spaţial american Kepler, creşte probabilitatea de a găsi "planete-surori" ale Terrei în galaxia noastră, Calea Lactee, afirmă autorii studiului, coordonat de un astronom de la NASA, publicat joi în revista Science.

"Aceasta este prima exoplanetă de mărimea Terrei descoperită în zona locuibilă a unei alte stele", a subliniat Elisa Quintana, astronom la Institutul SETI, afiliat centrului de cercetări ştiinţifice Ames deţinut de NASA.

"Ceea ce face deosebit de interesantă această descoperire este faptul că această planetă, denumită Kepler-186f, este de mărimea Terrei, pe orbita unei stele denumită «pitică roşie», mai mică şi mai puţin fierbinte decât Soarele, în zona temperată din jurul acesteia, unde apa poate să existe în stare lichidă", a precizat ea. Aceste stele sunt cele mai frecvente în Calea Lactee, reprezentând aproximativ 70% din totalul stelelor din galaxia noastră.

Zona "locuibilă" din jurul unei stele a fost denumită astfel pentru că viaţa, aşa cum este ea cunoscută pe Terra, depinde de apă şi beneficiază în acea regiune de cea mai mare probabilitate de a se dezvolta.

Fred Adams, astronom la Universitatea Michigan, consideră că "acesta este un pas important în încercarea de a descoperi o exoplanetă identică cu Terra" - obiectivul misiunii spaţiale Kepler.

Din cele aproape 1.800 de exoplanete detectate din 1994, doar 20 se află în zone locuibile din jurul stelelor lor. Însă acele planete sunt considerabil mai mari decât Terra şi, din acest motiv, este dificil de determinat dacă sunt gazoase sau telurice.

Potrivit modelelor teoretice despre formarea planetară, planetele cu raze mai mici decât valoarea obţinută prin înmulţirea razei Terrei cu 1,5 au puţine şanse să acumuleze o atmosferă densă precum aceea a planetelor gazoase uriaşe din Sistemul Solar.

"În ultimii ani, am aflat că există o tranziţie netă între exoplanetele a căror rază depăşeşte valoarea obţinută prin înmulţirea razei Terrei cu 1,5", a spus Stephen Kane, astronom la Universitatea de Stat din San Francisco, unul dintre autorii descoperirii. "Atunci când razele lor măsoară între de 1,5 şi de 2 ori raza terestră, planetele devin suficient de masive pentru a acumula o atmosferă densă de hidrogen şi de heliu", a adăugat el.

Planeta Kepler-186f are o rază de 1,1 ori mai mare decât raza Terrei. Ea intră astfel în categoria planetelor telurice, asemănătoare acelora din Sistemul Solar, precum Terra, Marte şi Venus.

"Ţinând cont de mărimea acestei exoplanete, există şanse mari ca ea să fie telurică şi să aibă atmosferă. Dacă această atmosferă oferă condiţii bune, apa poate să existe în stare lichidă la suprafaţă", a explicat Emeline Bolmont, cercetătoare la Universitatea din Bordeaux, participantă la studiu.

Ea a subliniat faptul că aceste concluzii sunt fondate pe extrapolări, deoarece, "pentru a fi sigur că ea este telurică, ar trebui să cunoaştem masa planetei, dar acest detaliu nu este posibil cu instrumentele actuale".

Kepler-186f se află într-un sistem stelar aflat la o distanţă de 490 de ani-lumină de Soare (1 an-lumină echivalează cu 9.460 miliarde de kilometri), care numără cinci planete, toate cu mărimi apropiate de cea a Terrei, însă doar Kepler-186f se află în zona locuibilă.

Ea parcurge o rotaţie completă în jurul stelei sale în 130 de zile şi primeşte o treime din energia luminoasă pe care Terra o obţine de la Soare.

"Viitoarele misiuni ale NASA, precum telescopul spaţial James Webb (care îl va înlocui pe Hubble în 2018 şi va fi mai puternic decât acesta, n.r.), vor putea să descopere cele mai apropiate exoplane telurice şi să determine structurile lor interne şi natura atmosferelor lor", a explicat Paul Hertz, directorul departamentului de astrofizică de la NASA.

La sfârşitul anului 2013, astronomii au estimat că miliarde de planete de talie terestră aflate pe orbită în jurul unor stele asemănătoare cu Soarele din galaxia noastră ar fi potenţial locuibile.

Cercetătorii s-au bazat pe datele furnizate în primii trei ani de observaţii astronomice de telescopul spaţial Kepler, lansat în 2009 cu misiunea de a monitoriza peste 100.000 de stele asemănătoare cu Soarele şi care se află în constelaţiile Lebedei şi Lirei.