DESCOPERIRE REVOLUŢIONARĂ: O nouă particulă, "compatibilă" cu bosonul Higgs, descoperită de savanţii de la CERN

Bosonul Higgs este considerat de fizicieni ca fiind o "cheie de boltă" din structura fundamentală a materiei, particula care influenţează masa tuturor celorlalte particule din Univers.

Bosonul Higgs este "veriga lipsă", ce nu a fost încă observată, din Model Standard, teoria despre structura fundamentală a materiei, elaborată în anii '60 pentru a descrie toate particulele şi forţele care există în Univers.

Potrivit acestui model, bosonul Higgs explică motivul pentru care anumite particule au o masă, iar altele nu au, iar detectarea lui ar permite validarea acestei teorii.

"Am intrat într-o nouă etapă în procesul prin care oamenii înţeleg natura", a declarat directorul general al CERN, Rolf Heuer, într-un comunicat.

"Descoperirea unei particule ale cărei caracteristici sunt compatibile cu cele ale bosonului Higgs (...) deschide drumul spre studii mai aprofundate, care vor avea nevoie de mai multe date statistice, ce vor stabili proprietăţile noii particule. Această descoperire va ridica, de altfel, voalul care acoperă şi alte mistere din Universul nostru", a adăugat Heuer.

Cu puţin timp înainte de difuzarea acestui comunicat, Joe Incandela, purtătorul de cuvânt al unuia dintre experimentele în curs, a descris, foarte emoţionat, cu ocazia unui seminar ştiinţific organizat la Geneva de CERN, progresele înregistrate în ultimele luni.

"Am observat un nou boson", dar "avem nevoie de mai multe date" pentru a verifica dacă este vorba de bosonul lui Higgs, a explicat el în faţa oamenilor de ştiinţă prezenţi la eveniment.

Fizicianul britanic Peter Higgs a postulat, în 1964, existenţa bosonului care îi poartă numele, o particulă sub-atomică, instabilă, numită şi "a lui Dumnezeu", crucială pentru înţelegerea fizicii actuale, pe care mulţi au studiat-o fără să o fi văzut vreodată, a cărei masă dă masa celorlalte particule. Bosonul ar îngreuna deplasarea acestora, ca şi cum acele particule ar fi "lipite" de câmpul lui acţiune.

Absenţa bosonului Higgs ar constitui "o mare gaură" în teorie, ce va trebui "umplută", o sarcină care va implica Large Hadron Collider (LHC), un dispozitiv capabil să-i conducă pe fizicieni pe un teritoriu necunoscut.

Aflat într-un tunel de 27 de kilometri, la 100 de metri adâncime sub graniţa franco-elveţiană, LHC foloseşte circa 1.200 de magneţi superconductori pentru a dirija razele de protoni şi pentru a le face să circule în interiorul tunelului cu viteza luminii. În plus, în anumite regiuni ale tunelului, razele de protoni intră în coliziune cu energii enorme.

În locurile în care au loc ciocnirile se află aparatură specială, care măsoară interacţiunea razelor de protoni pentru a descoperi informaţii ce ar putea împinge mai departe frontierele cunoaşterii.

Cei patru detectori principali din cadrul LHC sunt Atlas, Compact Muon Solenoid (CMS), Alice şi LHCb. Atlas şi CMS sunt detectori multifuncţionali, în timp ce Alice şi LHCb sunt proiectaţi pentru cercetări ştiinţifice specifice.

Inginerii au repornit LHC pe 20 noiembrie 2009, la 14 luni după producerea a două pene succesive, la câteva zile de la inaugurarea oficială a acestuia, pe 10 septembrie 2008. Prima pană a avut loc la 48 de ore după lansarea acceleratorului, în timp ce cea de-a doua, foarte gravă, a provocat distrugerea a 53 de magneţi, care au necesitat reparare sau înlocuire. Celebrul dispozitiv ştiinţific a fost oprit pe 19 septembrie 2008.

În perioada în care LHC a fost reparat, noi sisteme de securitate au fost instalate de-a lungul acestui cilindru de 27 de kilometri.

Construirea LHC a necesitat peste 12 ani, mobilizând peste 7.000 de fizicieni şi investiţii de circa 3,76 miliarde de euro.