Dezvoltarea personală şi relaţia cu părinţii, printre principalele preocupări ale adolescenţilor de azi

Studiul, la care au participat 300 de elevi cu vârste cuprinse între 15 şi 17 ani, face parte dintr-un program de dezvoltare personală adresat elevilor de liceu "Tineri în interacţiune".

Viaţa adolescenţilor este populată de familie, prieteni, studiu, activităţi profesionale, precum şi de preocupări psihologice, filosofice.

Ceea ce îi preocupă pe elevi în legătură cu propria persoană şi mediul lor apropiat sunt: dezvoltarea personală (49 la sută), relaţia bună cu părinţii (31 la sută) şi, pentru mai târziu, aspiraţia către o viaţă de familie împlinită şi confortul material (20 la sută).

Mulţi adolescenţi tind să-şi dezvolte imaginea de sine în baza unor aptitudini sau abilităţi, prin comparaţie cu ceilalţi sau cu o imagine idealizată despre ceea ce ei ar trebui să fie.

Din această cauză, ei pot ajunge să se considere lipsiţi de valoare, deoarece nu excelează în anumite domenii sau nu pot fi capabili să stabilească anumite relaţii.

De altfel, 42 la sută dintre respondenţi declară că au o încredere scăzută în ei, iar 58 la sută că au o stimă de sine crescută deoarece, pe de o parte, sunt acceptaţi de cei din jur, se bucură de apreciere şi prestigiu în grup, iar pe de altă parte, pentru că sunt mulţumiţi de aspectul lor fizic şi de însuşirile psihice şi intelectuale.

Pe de altă parte, 17 la sută dintre elevii chestionaţi au sentimente de nemulţumire, neîncredere, furie, izolare, cauzate de imaginea "Eului" fizic, care nu corespunde cu imaginea ideală a "Eului" corporal, puternic influenţată de factori culturali şi sociali.

"În adolescenţă colegii şi prietenii au o influenţă primordială. Esenţa integrării sociale constă în ataşamentul din ce în ce mai conştient şi mai activ la grupul căruia îi aparţine. Prietenii adevăraţi sunt condiţia necesară «împlinirii» unui adolescent", reiese din studiu.

Cu toate acestea, adolescenţii au mai multe valori şi atitudini comune cu părinţii decât au cu prietenii.

Chiar dacă îşi consultă prietenii de aceeaşi vârstă referitor la diferite domenii ale culturii adolescentine, cum ar fi vestimentaţia, preferinţele muzicale, ei continuă să ceară sfatul părinţiilor în probleme importante.

Majoritatea tinerilor conştientizează valoarea cunoştinţelor acumulate în şcoală, însă nu consideră că sistemul actual de învăţământ răspunde cererilor lor.

"Îşi pun întrebări referitoare la motivele pentru care învaţă, la efectele acestei învăţări. Adolescentul trăieşte senzaţia că «trebuie să înveţe ce nu-i place», în cele mai multe dintre cazuri această neplăcere fiind consecinţa impunerii, a unei mize prea mari pusă pe materia respectivă, fără însă a-i fi explicată şi utilitatea acelei materii", potrivit studiului.

Deşi acordă educaţiei o mare importanţă în formarea lor, adolescenţii consideră că "experienţa de viaţă" excede şcolii.

Pentru unii tineri viitorul profesional este un subiect central, clar şi, în acest scop, ei acordă un interes deosebit materiilor şcolare corelate cu viitoarea profesie (65 la sută). Există însă şi adolescenţi care nu au fixată o profesie anume sau sunt influenţaţi de părinţi şi apropiaţi (trei la sută).

"Modelele profesionale sunt oferite de mediul social, de «moda» referitoare la anumite profesii mai căutate în momentul acesta, ca şi de aspiraţiile familiei sau cele individuale. În general, preferinţa pentru anumite obiecte de învăţământ constituie un punct de plecare pentru alegerea profesională", se mai arată în studiu.

Din rezultatele acestuia rezultă că profesorul nu mai este perceput ca un model dacă nu tratează cu interes activitatea în care este implicat, iar elevii, dacă simt că sunt trataţi necorespunzător, limitează importanţa pe care o atribuie informaţiei primite.

"Comunicarea disfuncţională, mentalităţile învechite şi inflexibile de care dau dovadă unele cadre didactice îndepărtează elevul, îl determină să îşi piardă încredera în capacitatea şcolii de a genera ceva prolific pentru el", susţin iniţiatorii studiului.

În acest context, reprezentanţii Ordes apreciază că, în cadrul sistemului educaţional, se impune o centrare pe dezvoltarea de atitudini, valori şi competenţe la elevi, pe dezvoltarea rolului de consilier al profesorului care să devină capabil să orienteze profesional elevul, dar şi pe dezvoltarea unei metodologii interactive de predare-învăţare.