Medic şi fizician, Maurice Tubiana a coordonat Centrul anticancer al Institutului Gustave-Roussy din Paris. A fost un pionier al radioterapiei, promovând utilizarea în scopuri medicale a izotopilor radioactivi, atât pentru diagnosticare şi investigaţii clinice, cât şi pentru terapia în sine.
Un ultim omagiu oficial va fi adus vineri, într-o ceremonie militară în curtea Domului Invalizilor din Paris, acestui fost membru al Rezistenţei franceze din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, decorat cu Marea Cruce a Legiunii de Onoare, cu Crucea de Război 39-45 şi cu Medalia Evadaţilor.
Născut pe 25 martie 1920, la Constantine, în Algeria, doctor în medicină şi licenţiat în fizică, Maurice Tubiana, care a absolvit şi cursurile Universităţii Berkeley din California, s-a angajat ca medic intern la Assistance Publique – Hôpitaux de Paris în 1946.
Devenit profesor de fizică medicală în 1952, radiolog la Assistance Publique – Hôpitaux de Paris în 1958 şi profesor la Facultatea de Medicină din Paris din 1963 până în 1989, Maurice Tubiana a avut o carieră neîntreruptă în domeniul medical, lucrând în principal la Institutul Gustave-Roussy.
Odată cu primirea în 1981 a Gray Medal, cea mai înaltă recompensă internaţională în domeniul radiobiologiei, profesorul Tubiana a devenit celebru pe plan internaţional. În 1991 a primit o altă distincţie importantă, premiul Pezcoller, pentru întreaga carieră.
A fost, totodată, membru în comitetul central al Ligii pentru drepturile omului şi ale cetăţeanului.
Alături de câteva sute de articole ştiinţifice, profesorul Tubiana a publicat mai multe cărţi pentru publicul larg, precum „Le Refus du réel” (1977), „La lumière dans l’ombre” (1991), „Le Bien-vieillir” (2003) şi „N’oublions pas demain. Mémoires” (2007).