Fericirea este contagioasă, dar nu şi la birou

Cercetătorii au stabilit că grupurile de oameni fericiţi şi nefericiţi se formează după criterii de proximitate socială şi geografică. De exemplu, probabilitatea ca o persoană să fie fericită creşte cu 42% dacă un prieten al acestuia, care locuieşte la mai puţin de 800 de metri distanţă, devine el însuşi fericit. Acest procent scade la 25% dacă prietenul locuieşte la mai puţin de 1,5 kilometri şi continuă să scadă pe măsură ce distanţa creşte.

Şansele de a fi fericit cresc cu 8% în cazul coabitării cu un partener de viaţă care este fericit, cu 14% dacă un părinte care este fericit locuieşte în apropiere, şi chiar cu 34% dacă vecinii sunt persoane fericite.

"Variaţiile nivelului de fericire al unui individ pot să se propage în valuri către grupurile sociale din care el face parte şi să genereze o structură mai mare, sau chiar un fel de reţea, formând astfel grupuri de oameni fericiţi sau nefericiţi", consideră autorii acestui studiu, profesorul Nicholas Christakis de la Harvard Medical School şi profesorul James Fowler de la Universitatea California din San Diego.

Această formulă nu se aplică, însă, şi la birou. "Colegii de birou nu afectează nivelul de fericire, deci contextul social poate să limiteze propagarea stărilor emoţionale", au declarat autorii studiului.

Acest studiu "revoluţionar" ar putea avea implicaţii importante în domeniul sănătăţii publice, potrivit unui editorial publicat în BMJ.

"Dacă fericirea se transmite într-adevăr prin intermediul relaţiilor sociale, ar putea să contribuie, indirect, la transmiterea similară şi a unei stări (bune) de sănătate, iar acest fapt ar avea implicaţii importante în elaborarea politicilor", consideră editorialiştii BMJ.

Studiul a fost realizat pe un eşantion de 5.124 de persoane cu vârsta cuprinsă între 21 şi 70 de ani, între 1971 şi 2003.