Fizicianul Michio Kaku, despre OZN-uri: "extratereştrii nu ne vor vizita prea curând"

Jesse Edwards, gazda podcastului, l-a întrebat pe Michio Kakku despre fenomenul OZN-urilor ce a fost amplificat în ultima perioadă de când armata americană a doborât obiecte zburătoare neidentificate, despre care se crede anterior că erau baloane de spionaj ale Chinei. Ulterior, s-a dezvăluit că sunt obiecte ale unor companii private. 

În ce priveşte extratereştrii, Michio Kaku susţine că sunt deja filmări ale marinei americane care oferă date despre obiecte zburătoare neidentificate care zboară între viteze de Mach 5 şi Mach 20, chiar în zig-zag, creând o forţă gravitaţională de câteva sute de ori mai mare decât cea pe care o experimentează piloţii de avioane supersonice. 

Fizicianul, observând filmarea publicată din 2018 de către armata americană, declară că oasele unor astronauţi obişnuiţi ar putea fi rupte la viteza OZN-urilor surprinse de camera video. "Astronauţii sunt zdrobiţi la o asemenea forţă gravitaţională", afirmă fizicianul. 

Notă - potrivit Science Focus, majoritatea oamenilor pot rezista până la forţa gravitaţională de 4-6g.  G-ul reprezintă forţa gravitaţiei. Piloţii de luptă pot rezista până la forţa gravitaţională de 9g pentru o secundă sau două. Peste 6g ar fi fatal pentru orice om obişnuit. Astronauţii suportă echivalentul forţei gravitaţionale de 3g la decolare. 1g este considerat a fi echivalentul forţei de gravitaţie pentru ca oamenii să-şi menţină picioarele pe pământ.

"Nu numai asta, dar pot, de asemenea, să arunce cu bombă pe o distanţă de câteva mile în doar câteva secunde şi apoi să intre în ocean. Se pare că se pot mişca în oceane şi pot zbura în aer.

Deci, acum avem cuantificarea unora dintre date. Şi apoi următoarea întrebare, ce înseamnă dacă un obiect poate zbura între Mach 5 şi Mach 20? Ce înseamnă asta? Ei bine, nu putem face o concluzie definitivă. Putem avea două concluzii parţiale", spune fizicianul.

"O concluzie este una, desigur, că sunt de origine extraterestră. Este ceva ce nu poate fi exclus şi este ceva pe care trebuie să-l luăm în serios". 

În a doua variantă, fizicianul crede că OZN-urile sunt de fapt iluzii optice sau pete de pe lentilă. 

"Cealaltă posibilitate, însă, este că acestea sunt iluzii optice. Dacă aveţi un obiect care şuieră în faţa ochilor, de exemplu, foarte încet şi credeţi că acest obiect se află la câteva mile distanţă, atunci calculaţi că acest obiect se mişcă cu câteva sute de mile pe oră. Deci, cu alte cuvinte: perspectiva — trebuie să cunoaşteţi distanţa dintre cameră şi obiect. Te uiţi la distanţa care este foarte greu de atins cu aceste casete video. Cu aceste casete video, nu ştim cât de departe sunt aceste obiecte.

Deci, cu alte cuvinte, este încă posibil ca acestea să fie iluzii optice", crede fizicianul. 

Michio Kaku, în varianta în care OZN-urile ar fi de origine extraterestră, declară că durează secole pentru ca o rachetă să efectueze călătorii interstelare, ceea ce ar fi nepractic.

Însă are în vedere faptul că universul are o existenţă de 13 miliarde de ani şi că ar putea exista civilizaţii care au apărut şi s-au dezvoltat constant de câteva milioane de ani. 

Ce înseamnă câteva milioane de ani în comparaţie cu vârsta universului? Atunci vorbim despre o nouă tehnologie.

Vorbim despre civilizaţiile de tipul 1, tipul 2 sau tipul 3 pe scara Kardashev".

Civilizaţia umană este în prezent una de tip 0,7, potrivit Futurism. 

"O civilizaţie de tip 1 a exploatat puterea planetară. Ea controlează vremea, vulcanii, oceanele. Aceasta este tipul 1, un fel de Buck Rogers .

Apoi există tipul 2 - tipul 2 controlează Soarele. Ei controlează şi stelele. Stelele sunt  sursa de energie pentru civilizaţii precum cele din Star Trek . Star Trek ar fi o civilizaţie tipică de tip 2. Au colonizat o fracţiune din suprafaţa galaxiei, dar nu mult mai mult decât atât.

Apoi există tipul 3 – tipul 3 este galactic. Au valorificat energia unei galaxii întregi, cum se întâmplă în filme ca Războiul Stelelor. Războiul Stelelor ar prezenta o civilizaţie de tip 3. Acum, dacă vrei să construieşti o farfurie zburătoare care poate merge între stele, probabil că trebuie să fii de tipul 3". 

Fizicianul mai spne că pentru a efectua asemenea călătorii intergalactie ar fi nevoie de energia Planck.

"Energia Planck este energia big bang-ului, este energia unei găuri negre – este energia la care spaţiul şi timpul devin instabile sau se deformează", afirmă fizicianul.  

Dacă ai, de exemplu, un cub de gheaţă şi îl bagi într-un cuptor cu microunde, îl aprinzi, ei bine, gheaţa se topeşte în cele din urmă, se transformă în apă. Apa se vaporizează în cele din urmă şi se transformă în abur. În cele din urmă, aburul se descompune şi se ionizează în quarci şi particule subatomice.

Acum să fierbem spaţiul!

Dacă iau un cuptor cu microunde şi îl încălzesc până la energia Planck, care este de un cvadrilion de ori mai mare decât energia marelui accelerator de particule Hadron Collider, în cele din urmă spaţiul devine instabil. Încep să fiarbă găuri negre, iar în cuptorul cu microunde încep să se formeze bule. Aceste bule sunt găuri de vierme, sunt porţi către alt univers.

Desigur, nu am făcut niciodată asta, dar asta implică matematica, că în cele din urmă fierbi spaţiul până la punctul în care se formează bule – care sunt porţi către alt univers. Prin aceste porţi pot veni extratereştrii şi civilizaţiile de tip 3. Cu alte cuvinte, pentru a călători printre stele şi galaxii, ai nevoie de o comandă rapidă. Şi acea scurtătură ar fi găurile de vierme care sunt generate de energia Planck".

Găurile de vierme sunt soluţii teoretice pentru ecuaţii în teoria relativităţii ce descriu spaţiul şi timpul, fiind numite Podurile Einstein-Rosen după Albert Einstein şi Nathan Rosen. 

Michio Kaku asociază găurile de vierme cu o carte de poveste scrisă de Lewis Carroll. 

"Gândeşte-te la oglinda din Alice în Ţara Minunilor. 

Oglinda a fost creată de un matematician, Charles Dodgson, altfel cunoscut sub numele de Lewis Carroll, autorul cărţii Alice în Ţara Minunilor.

Oglinda este gaura de vierme. Este o poartă care leagă două universuri împreună, astfel încât atunci când Alice şi-a pus mâna prin oglindă, a intrat în alt univers.

Acesta este modul în care o civilizaţie de tip 3 s-ar putea deplasa între sisteme solare diferite fără a fi nevoie să aştepte zeci de mii de ani pentru ca o rachetă cu combustie chimică să ajungă la stelele din apropiere.

Apropo, unei rachete Saturn i-ar lua 70.000 de ani pentru a ajunge la cele mai apropiate stele. De aceea, mulţi oameni de ştiinţă cred că extratereştrii nu vor veni prea curând. Sistemele solare sunt pur şi simplu prea îndepărtate. 

Dacă sunt la un milion de ani de noi, pot călători doar prin găuri de vierme folosindu-se de energia Planck, caz în care ei pur şi simplu fierb spaţiul şi ţopăie direct spre Terra", a transmis fizicianul pentru Newsweek.