Forma şi mărimea nasului nu sunt întâmplătoare

Nasul este unul dintre trăsăturile care ne caracterizează cel mai bine faţa, jucând totodată un rol important în reglarea temperaturii aerului pe care îl respirăm. Forma şi mărimea nasului nu sunt întâmplătoare: ele sunt o consecinţă a adaptării la climatul în care se naşte o persoană.

În trecut, studiile au arătat că strămoşii noştri care au trăit în locuri calde şi umede aveau tendinţa de a avea nările mai late decât cei care au crescut în medii reci.
Cauzele acestor diferenţe rămâneau necunoscute: nu se ştia dacă erau dictate de întâmplare sau de un răspuns evolutiv neidentificat.

Într-un studiu publicat în PLOS Genetics, o echipă de cercetători coordonată de Arslan Zaidi a examinat, cu ajutorul tehnicilor de imagistică facială 3D, dimensiunea şi forma nasului unor indivizi din Africa de Vest, Asia de Sud-Est şi Europa de Nord şi a descoperit diferenţe morfologice mari şi consistente care, susţin cercetătorii, nu pot fi determinate doar de întâmplare.

„Totul se întoarce la aşa-numita regulă Thompson”, a declarat Mark Shriver, profesor de antropologie la Pennsylvania State University şi coautor al studiului: „la sfârşitul secolului al XIX-lea, el a emis prima ipoteză conform căreia caracteristicile nasului ar putea varia în funcţie de climă. Mulţi au încercat să verifice această afirmaţie prin studii pe cranii umane, dar nimeni nu făcuse acest lucru pe oameni vii”.

Nările sunt capabile să regleze temperatura şi umiditatea aerului inspirat.

Cu cât acestea sunt mai înguste, cu atât acest mecanism este mai eficient.

De exemplu, este posibil ca un nas îngust să fi fost o caracteristică esenţială pentru a trăi în climatele reci şi uscate: indivizii cu aceste trăsături ar fi fost mai apţi să se adapteze mai bine la temperaturile scăzute, ceea ce ar fi dus, printre altele, la o probabilitate mai mare de reproducere.

Un considerent care duce la cel de-al doilea punct evidenţiat de studiu: forma nasului ca rezultat al selecţiei sexuale. Generaţie după generaţie ar pierde acele trăsături judecate ca fiind „necompetitive” într-un anumit mediu.
Concluzia pare aşadar inevitabilă: percepţia frumuseţii celuilalt este dictată de evoluţie şi adaptare.