Galaxiile foarte îndepărtate pun sub semnul întrebării evoluţia universului

Acest model evolutiv stipulează că galaxiile cele mai mari s-au născut din fuziunea unor grupuri de stele de mărime mai mică sau prin absorbţia galaxiilor mai mici de către galaxii gigantice.

Această teorie este pusă în prezent sub semnul întrebării, odată cu descoperirea unei galaxii îndepărtate, considerată strămoşul marilor galaxii eliptice din apropiere şi, care, deşi este mică, are o masă şi o densitate mare.

Această descoperire a surprins astronomii, pentru că ea poate duce la o teorie în care galaxiile pot să crească în mărime, fără să absoarbă alte stele.

Autorii studiului, trei oameni de ştiinţă de la Universităţile Yale şi Princeton din Statele Unite şi Leiden din Olanda, au studiat timp de 29 de ore această galaxie, botezată 1255-0, cu ajutorul spectrografului GNIRS şi al telescopului infraroşu Gemini South.

Graţie decalajului din spectrul luminos, ei au calculat că această galaxie se află la 10,7 miliarde de ani-lumină, ceea ce înseamnă că lumina care ajunge în acest moment pe Terra a fost emisă atunci când Universul avea doar trei miliarde de ani.

În ciuda unui semnal foarte slab, cercetătorii au reuşit să determine şi viteza medie de rotaţie a stelelor în jurul centrului acestei galaxii. Această viteză este foarte mare şi, pe baza ei, cercetătorii au dedus că această galaxie are o masă de patru ori mai mare decât cea a Căii Lactee - galaxia noastră, care este o galaxie în formă de spirală - , dar este, totodată, de şase ori mai mică.