Histerectomie - ce pot păţi femeile dacă şi-au îndepărtat uterul pe cale chirurgicală

O ruptură vaginală a părţii superioare (în engleză  Vaginal Cuff, în română nu există traducere oficială, dar Google Translate şi Bing AI îl traduc ca manşetă vaginală) este o complicaţie rară, dar gravă, de pe urma histerectomiei, care poate fi de trei feluri: 

• Histerectomie parţială (histerectomie subtotală) - este extirpat doar corpul uterin (scoaterea uterului);
• Histerectomie totală - sunt înlăturate atât uterul, cât şi cervixul (extirpare uter şi col uterin);
• Histerectomie radicală (histerectomie totală cu anexectomie bilaterală) - sunt înlăturate uterul, cervixul, unul sau ambele ovare şi trompele uterine.

Histerectomia este o intervenţie recomandată în cazul afecţiunilor grave asupra aparatului reproducător feminin, precum cancerul de col uterin, ovarian, endometrial, fibrom uterin, prolaps uterin, endometrioza, adenomioza şi dureri cronice pelvine şi sângerări vaginale anormale.

Se produce complicaţii - prolaps, fistule, incontinenţă urinară, dureri cronice, dereglări la nivelul organelor pelviene şi problemele intestinale.

Odată ce uterul a fost îndepărtat, intestinele se deplasează în jos şi ocupă spaţiul ocupat anterior de uter, ceea ce poate produce o ruptură  totală sau parţială a părţii superioare a vaginului. 

Dacă ruptura este mare sau există complicaţii suplimentare, poate apărea evisceraţia intestinală, adică ieşirea intestinului prin rana deschisă în cavitatea vaginală. 

Simptomele unei rupturi pot include:

• sângerare vaginală abundentă sau neobişnuită 
• durere abdominală sau pelvină severă 
• febră sau frisoane 
• senzaţia că un obiect iese din vagin 

Cauzele unei rupturi pot fi:

• activitatea sexuală prea timpurie după histerectomie (înainte de vindecarea completă a manşetei) 
• constipaţia cronică sau tusea care cresc presiunea în abdomen 
• infecţiile care slăbesc ţesutul cicatrizat 
• radioterapia care afectează vindecarea rănii 
• factorii genetici sau imunologici care influenţează calitatea ţesutului 

Tratamentul unei rupturi a manşetei vaginale depinde de severitatea şi localizarea acesteia. În unele cazuri, ruptura se poate vindeca singură cu repaus şi antibiotice.

În alte cazuri, poate necesita o intervenţie chirurgicală de urgenţă pentru a repara rana şi a preveni complicaţiile mai grave, cum ar fi infecţia sau peritonita. 

Prevenirea unei rupturi a manşetei vaginale implică respectarea recomandărilor medicului după histerectomie, cum ar fi:

• evitarea activităţii sexuale timp de cel puţin opt săptămâni după operaţie 
• menţinerea unui tranzit intestinal regulat
• evitarea laxativelor care pot irita partea superioara a vaginului
• controlarea tusei cronice cu medicamente adecvate 
• evitarea ridicării de obiecte grele sau a exerciţiilor fizice intense care pot pune presiune pe zona pelvină 

O ruptură vaginală este o afecţiune serioasă care necesită îngrijire medicală imediată.

Dacă persoanele în cauză observă oricare dintre simptomele menţionate mai sus, trebuie să contacteze urgent medicii sau să se deplaseze la cel mai apropiat spital.

Cu cât ruptura este diagnosticată şi tratată mai repede, cu atât sunt mai mari şansele de recuperare şi evitare a complicaţiilor, potrivit Health Digest.