Oxitocina este produsă de organism în timpul unor activităţi precum alăptarea şi travaliul, relaţiile sexuale şi exerciţiile fizice. Este cunoscută pentru că promovează şi întăreşte legăturile sociale şi este, de asemenea, numită uneori „hormonul bunăstării”.
Studiul, realizat de experţii de la Michigan State University, a constatat că hormonul ar putea avea o altă funcţie legată de regenerarea celulelor cardiace pentru a promova vindecarea.
Cercetătorii au descoperit că oxitocina poate stimula celulele stem din stratul exterior al inimii (epicardul) să se deplaseze ulterior în cel mijlociu (miocardul).
Celulele stem se dezvoltă apoi în cardiomiocite, celule musculare care generează contracţiile inimii. După un atac de cord, aceste celule musculare mor şi nu sunt capabile să se refacă din cauza naturii lor foarte specializate.
Studiul, publicat în revista Frontiers in Cell and Development Biology, sugerează că oxitocina „ar putea fi folosită într-o zi pentru a promova regenerarea inimii umane după un atac de cord”.
După un atac de cord, celulele musculare mor şi nu sunt capabile să se refacă din cauza naturii lor extrem de specializate, potrivit
Independent.
Pentru a face această descoperire, cercetătorii au examinat mecanismele de reparare a inimii la peştii zebră, care sunt capabili să îşi regenereze inima chiar şi după ce un sfert din ea a fost pierdută din cauza atacurilor prădătorilor.
Ei au vrut să afle cum reuşesc peştii zebră să repare inima atât de eficient. Studiile anterioare au arătat că un subset de celule din stratul exterior al inimii poate fi „reprogramat” pentru a deveni celule asemănătoare celulelor stem, numite celule progenitoare derivate din epicard (Epicardium-derived Progenitor Cells – EpiPCs).
„EpiPCs pot regenera celule musculare şi alte tipuri de celule cardiace, dar sunt ineficiente pentru regenerarea inimii la om „în condiţii naturale”, au precizat autorii.
Cu toate acestea, ei au descoperit că, la peştele zebră, un impuls de oxitocină poate ajuta la declanşarea celulelor locale pentru a „se extinde şi a se dezvolta în EpiPCs”, care apoi migrează în partea de mijloc mai târziu a inimii pentru a se dezvolta în celule musculare, vase de sânge şi alte celule cardiace.
Studiul a constatat că oxitocina are un efect similar asupra ţesutului uman in vitro, ajutând la stimularea celulelor pentru a deveni EpiPCs la „o rată de până la două ori mai mare decât cea bazală”.
Între timp, o reducere a oxitocinei a împiedicat dezvoltarea EpiPC-urilor în cultură.
Dr. Aitor Aguirre, autorul principal al studiului şi profesor asistent la Departamentul de Inginerie Biomedicală al Universităţii de Stat din Michigan, a declarat: „Oxitocina este utilizată pe scară largă în clinică din alte motive, astfel încât reprofilarea pentru pacienţii după leziuni cardiace nu este un efort de imaginaţie prea mare. Chiar dacă regenerarea inimii este doar parţială, beneficiile pentru pacienţi ar putea fi enorme”.
El a adăugat că sunt necesare cercetări suplimentare pentru a examina modul în care oxitocina ar putea ajuta oamenii după o leziune cardiacă.
„Oxitocina în sine are o durată scurtă de viaţă în circulaţie, astfel încât efectele sale la oameni ar putea fi împiedicate în acest sens„, a recunoscut el. Cu toate acestea, „medicamentele special concepute cu un timp de înjumătăţire mai lung sau cu o potenţă mai mare ar putea fi utile în acest context”.