Imagini ale unei catastrofe cosmice, realizate de NASA, oferă indicii despre destinul final al Terrei - FOTO. VIDEO

Imaginile realizate de NASA în cadrul misiunii spaţiale Kepler-2 au dezvăluit rămăşiţe telurice ale unei planete care a fost distrusă în timp ce orbita în jurul unei stele moarte - o pitică albă -, aflată în constelaţia Fecioarei, la o distanţă de 570 ani-lumină de Terra.

Savanţii americani au observat fragmente din acea planetă distrusă efectuând o rotaţie completă în jurul piticei albe la fiecare 4,5 -5 ore, pe o orbită de 836.800 de kilometri - puţin peste dublul distanţei dintre Pământ şi Lună.

"Este ceva ce niciun om nu a mai văzut vreodată", a spus Andrew Vanderburg, de la Centrul de Astrofizică Harvard-Smithsonian. "Am privit cum un sistem solar a fost distrus", a mai spus acesta.

Stelele asemănătoare Soarelui sunt alimentate de reacţii nucleare care transformă hidrogenul în heliu. Dar, atunci când hidrogenul se epuizează, ele încep să îşi ardă elementele mai grele, precum heliu, carbon şi oxigen, şi se măresc considerabil. În cele din urmă, steaua îşi arde învelişul exterior, lăsând în urmă un nucleu - aproximativ de mărimea Terrei -, cunoscut sub numele de "pitică albă".

Cercetătorii din echipa lui Andrew Vanderburg au observat acea catastrofă cosmică folosind instrumentele folosite în misiunea spaţială Kepler 2, care pot să detecteze existenţa unor noi planete prin modificările regulate de intensitate luminoasă ce apar atunci când acele planete trec prin faţa stelei în jurul căreia orbitează.

În loc să monitorizeze stele precum Soarele, savanţii americani au dorit să studieze şi o pitică albă, cunoscută sub numele WD1145+017. Ei au descoperit că, la fiecare patru ore şi jumătate, Kepler 2 detecta o scădere de 40% a luminii emise de acea stea, în timp ce fragmente telurice treceau prin faţa ei.

Observaţiile iniţiale au fost sprijinite prin măsurători ulterioare, realizate cu alte telescoape, inclusiv cu Observatorul Whipple din Massachusetts, telescopul MEarth-South din Chile şi Observatorul Keck din Hawaii. Împreună, aceste instrumente au găsit dovezi care atestă prezenţa unor fragmente de rocă pe orbita acelei stele moarte.

Într-un articol publicat în revista Nature, Andrew Vanderburg spune că aceste rezultate reprezintă prima dovadă care certifică existenţa unor corpuri cereşti telurice, dezintegrare, în jurul unei pitice albe. Descoperirea explică un mister al astronomiei: sursa poluării cu metale grele în jurul unor pitice albe.

"Acum avem o dovadă care asociază poluarea din jurul piticelor albe cu distrugerea planetelor telurice", a spus profesorul Vanderburg.

Astronomii nu ştiu deocamdată de unde proveneau acele obiecte cosmice telurice, însă una dintre posibilităţi ar fi aceea potrivit căreia moartea stelei respective ar fi destabilizat orbita unei planete telurice masive din vecinătate în aşa fel încât mai multe fragmente telurice s-ar fi desprins din aceasta şi ar fi fost aruncate către stea. Fragmentele au ajuns atât de aproape, încât căldura degajată de stea a început să le transforme în aburi, după ce forţele gravitaţionale le-au dezmembrat în prealabil.

O soartă similară ar putea avea şi Sistemul Solar. Atunci când Soarele va muri, peste 5 miliarde de ani, el se va extinde şi va "înghiţi" planetele apropiate, Mercur şi Venus, şi poate chiar şi Terra. Însă dacă Terra va supravieţui acelei traume cosmice, ar putea fi sfărâmată în mai multe bucăţi în timp ce va pluti în jurul piticei albe în care se va transforma Soarele.

Francesca Faedi, profesor de astronomie la Universitatea Warwick, a formulat o altă teorie, considerând că moartea acelei stele ar fi făcut ca planetele din acel sistem solar să se ciocnească între ele, reducându-le la o mulţime de fragmente telurice care seamănă cu asteroizii.