Leptina, hormonul apetitului, benefică în prevenirea maladiei Alzheimer

Persoanele cu concentraţii mari de leptină în organism aveau la sfârşitul studiului o masă cerebrală mai mare decât persoanele care sufereau de Alzheimer, o formă de demenţă care afectează peste 26 de milioane de persoane pe plan mondial.

Studiul a fost coordonat de medicul Wolfgang Lieb de la Universitatea din Boston.

Descoperirea leptinei în 1995 i-a determinat pe oamenii de ştiinţă să spere că vor descoperi în curând o metodă prin care persoanele supraponderale vor putea să slăbească pe cale naturală. Şoarecii obezi cu deficit de leptină au slăbit într-un timp record. Cu toate acestea, în cazul oamenilor, tratamentele bazate pe leptină au înregistrat doar succese temporare.

Studiul s-a bazat pe datele şi culese de Framingham Heart Study, un uriaş studiu de sănătate ce a debutat în 1948 în Framingham din statul american Massachussetts.

Cercetătorii americani au studiat legătura dintre concentraţiile de leptină din sânge şi maladia Alzheimer şi celelalte forme ale de demenţă. Studiul a fost efectuat pe un eşantion de 785 de persoane, care nu prezentau semne de demenţă la începutul acestei monitorizări, în perioada 1990-1994.

Aproape 200 dintre voluntari au acceptat scanările cerebrale prin care medicii au măsurat volumul creierelor acestora. După o perioadă medie de opt ani, şi care pentru unele persoane a durat 15 ani, 111 persoane au prezentat semne de demenţă, iar 89 dintre ei au fost diagnosticate cu Alzheimer.

Persoanele cu cea mai mică concentraţie de leptină în sânge, la începutul studiului, se confruntă cu un risc de 25% de a se îmbolnăvi de Alzheimer. În schimb, persoana cu cea mai mare concentraţie de leptină la începutul studiului se confruntă cu un risc de doar 6% de a se îmbolnăvi de Alzheimer sau alte tipuri de demenţă.

Persoanele cu concentraţii mai mari de leptină aveau volume cerebrale mai mari în hipocampus - o zonă din creier importantă pentru memorie - comparativ cu persoanele cu concentraţii mici de leptină.