„Supravieţuirea celui mai puternic” s-ar putea să fie fraza pe care Charles Darwin a adoptat-o pentru a dramatiza ideea, deşi părintele evoluţionismului nu a fost niciodată un om cu o sănătate bună.
Un doctor australian a diagnosticat stările de rău pe care Charles Darwin le-a avut pe parcursul vieţii. John Hayman, profesor asociat la Monash Univerity din Melbourne, sugerează că autorul „Originii Speciilor” a fost victima unei boli neobişnuite transmisă ereditar, CVS.
Natura exactă a bolii lui Darwin, care culmina intermitent cu o serie de simptome fizice, a fost un mister atât istoric, cât şi medical. Stările de ameţeală, voma, durerile de cap şi de stomac şi problemele cu pielea l-au deranjat întreaga viaţă pe Charles Darwin, care, în perioadele în care afecţiunea era activă, se închidea în sine.
Chiar înainte de a pleca în călătoria sa în America de Sud la bordul navei de cercetare HMS Beagle în 1831, el şi-a scris în jurnal temerile şi îngrijorările despre starea sa de sănătate. „Eram … tulburat şi aveam palpitaţii şi dureri de inimă şi, la fel ca un tânăr ignorant, în special unul fără cunoştinţe medicale, eram convins că este vorba de o boală de inimă. Nu am consultat niciun doctor, deoarece mă aşteptam să îmi spună cu nu sunt potrivit pentru călătorie”, scria Darwin
În trecut, au existat speculaţii potrivit cărora Darwin ar fi fost ipohondru, ar fi avut atacuri de panică, ar fi fost instabil emoţional ca urmare a „furiei reprimate faţă de tatăl său”, nervos în ceea ce priveşte relaţiile cu soţia sau că s-ar fi simţit vinovat de conflictele cu convingerile sale religioase din tinereţe. Posibilele diagnostice fizice au inclus o infecţie a urechii medii, otrăvirea cu arsenic şi infecţii parazitare tropicale, cum ar fi maladia Chagas.
Hayman spune că diagnosticul este CVS, care afectează în special copiii, dar care se poate regăsi şi la adulţi. „Sindromul are legătură cu migrenele, însă are mai mult de a face cu o problemă genetică. Simptomele clasice ale CVS (Cyclical Vomiting Syndrome) includ greţuri severe, dureri de cap, anxietate şi dureri abdominale intense. Numeroşi pacienţi suferă şi de eczeme sau infecţii recurente ale pielii”, a spus el.
Mama şi membrii familiei lui Darwin au suferit de mai multe dintre simptomele descrise mai sus, potrivit lui Hayman. De altfel, mama lui Charles Darwin a murit de pe urma durerilor abdominale puternice, când acesta avea numai opt ani.
„Darwin nu ştia de mitocondrie sau de gene şi mutaţii genetice, însă era extrem de conştient de variaţiile întâmplătoare din cadrul speciilor”, ceea ce a reprezentat baza teoriei referitoare la „supravieţuirea celui mai puternic”, mecanism aflat la baza evoluţiei.
„Variaţiile lui genetice moştenite l-au făcut «mai puţin puternic», însă şansele lui de supravieţuire au crescut simţitor graţie intelectului, colegilor loiali, soţiei devotate, familiei, servitorilor şi bogăţiei personale”, a spus medicul.
Hayman a mai observat şi că boala nu i-a afectat fertilitatea lui Darwin, acesta având 10 copii.