Amprentele au fost descoperite într-o rocă din Ileret, în nordul Kenyei, şi aparţin unor exemplare ale unei subspecii a Homo erectus, Homo ergaster – care a apărut în urmă cu 1,9 milioane de ani, în estul şi sudul Africii, şi a dispărut în urmă cu 1,4 milioane de ani.
Oamenii de ştiinţă au descoperit o serie de amprente imprimate în solul moale, de-a lungul unui râu, inclusiv câteva care aparţin unui copil. Calculând distanţa dintre paşi, cercetătorii au ajuns la concluzia că amprentele au aparţinut unor indivizi a căror înălţime era de aproximativ 1,80 metri.
Aceste amprente demonstrează că omul preistoric avea degetul mare de la picior paralel cu celelalte, spre deosebite de celelalte primate, al căror deget mare de la picior este opozabil, fiind extrem de util pentru deplasarea în copaci. Urmele descoperite prezintă degete mici şi arcuite, asociate poziţiei bipede.
Mărimea, spaţiul dintre ele şi adâncimea acestor urme le-au permis specialiştilor să estimeze înălţimea, distanţa dintre paşi şi poziţia din timpul mersului. Toate aceste trei caracteristici corespund tipologiei omului modern.
Omul modern – Homo sapiens – a apărut în urmă cu aproximativ 200.000 de ani. Aceste amprente demonstrează faptul că, în urmă cu 1,5 milioane de ani, specia umană abordase deja poziţia verticală şi avea aceeaşi alură ca omul modern.
Cele mai vechi amprente umanoide au fost descoperite în Tanzania şi au o vechime de 3,75 milioane de ani, aparţinând unor strămoşi ai omului mult mai primitivi, din specia Australopitec. Acele urme sunt mai mici, relevă poziţia bipedă, însă degetele de la picioare aveau o curbură mult mai mică. În plus, degetul mare de la picior era mai degrabă opozabil, similar maimuţelor.