Misiunea pe ISS a navetei Discovery, prelungită cu 24 de ore

Aterizarea la Centrul spaţial Kennedy din Florida este prevăzută pentru luni, 19 aprilie, la ora 12.54 GMT.

Prelungirea misiunii este necesară din cauza unei pene suferite de o antenă de transmisie a navetei, care se ocupă cu trimiterea, la centrul de control din Houston, a imaginilor de înaltă definiţie ale sistemului de protecţie termică a vehiculului. Imaginile şi alte date vor fi transmise printr-o antenă similară a ISS.

Antena navetei este defectă de când Discovery a atins orbita terestră, la puţin timp după lansarea care a avut loc pe 5 aprilie.

În mod normal, ultima inspecţie a navetei înainte de întoarcerea pe Terra are loc după deconectarea de la ISS şi are ca scop să verifice dacă sistemul de protecţie termică nu a fost afectat de impactul cu micro-meteoriţi sau deşeuri orbitale.

Sistemul de protecţie termică al navetei este supus unor temperaturi de până la 1.500 de grade Celsius în urma frecării cu aerul, la mare viteză, la întoarcerea vehiculului în atmosferă.

Centrul de control de la Houston a mai anunţat că o alarmă de incendiu falsă s-a declanşat sâmbătă, la ora 5.24 GMT, în modulul de serviciu Zvezda al ISS.

Duminică, la ora 5.30 GMT, astronauţii Rick Mastracchio şi Clay Anderson au început a doua ieşire spaţială din cadrul acestei misiuni. Ei trebuie să umple cu amoniac un rezervor ataşat la exteriorul ISS. Amoniacul este utilizat în sistemul de răcire al staţiei.

În timpul primei ieşiri spaţiale, vineri, cei doi astronauţi au recuperat o cutie pentru experimente instalată în exteriorul laboratorului japonez Kibo, care trebuia să captureze micro-particule care circulă în spaţiu.

O a treia ieşire spaţială este programată marţi.

După misiunea Discovery, NASA mai are la dispoziţie doar trei zboruri înainte de retragerea din circulaţie a flotei sale spaţiale, eveniment prevăzut pentru septembrie 2010, care marchează sfârşitul acestui program spaţial şi, totodată, data la care asamblarea ISS va fi finalizată.

Început în 1998, ISS este un proiect spaţial în valoare de 100 de miliarde de dolari, finanţat în principal de Statele Unite şi la realizarea căruia participă 16 ţări.