NASA: lansare eşuată a satelitului de observare Glory

"Carena nu s-a separat iar vehiculul nu a avut o viteză suficientă pentru a atinge orbita programată", a declarat un responsabil NASA pentru postul de televiziune al agenţiei spaţiale americane.

"Nu dispunem de niciun indiciu care să explice motivul pentru care nu a avut loc această desprindere", a adăugat aceeaşi sursă.

NASA va susţine o conferinţă de presă pe această temă la ora 12.30 GMT.

Satelitul a fost lansat de la baza aeriană Vandenberg din California, la bordul unei rachete purtătoare Taurus-XL, vineri, la ora 10.09 GMT, dar NASA a anunţat foarte repede că racheta şi-a încetinit viteza şi că nu va ajunge pe orbită.

Lansarea acestui satelit a fost amânată deja de două ori în ultima lună.

Problemele tehnice care au afectat tabloul de control de la sol al rachetei Taurus-XL, alcătuită din patru corpuri, însărcinată cu transportarea satelitului în spaţiu, au condus la amânarea lansării, programată iniţial pentru 23 februarie.

Satelitul şi racheta Taurus-XL au fost construite de compania Orbital Sciences Corp.

Pe lângă satelitul Glory, racheta Taurus-XL ar fi trebuit să transporte în spaţiu primii nanosateliţi, incluşi într-un program educaţional iniţiat de NASA. Este vorba de trei sateliţi minusculi, denumiţi CubeSats, concepuţi şi construiţi de studenţii de la mai multe universităţi americane.

Satelitul Glory urma să efectueze măsurători ale energiei solare şi ale radiaţiei solare, începute în urmă cu peste 30 de ani.

Aceste măsurători sunt indispensabile pentru oamenii de ştiinţă, interesaţi să descifreze misterul principalelor necunoscute în ceea ce priveşte schimbările de climă.

Satelitul a fost echipat cu două instrumente concepute special pentru analizarea unor elemente complexe din sistemul climatic terestru.

Primul dintre acestea se numeşte "Aerosol Polarimetry Sensor" şi trebuia să studieze aerosolii care pot influenţa clima terestră, prin absorbţia sau reflecţia razelor solare şi prin modificarea norilor şi a volumului de precipitaţii.

Al doilea instrument se numeşte "Irradiance Monitor" şi urma să măsoare energia solară absorbită de Terra.

Glory, care urma să fie plasat pe o orbită joasă (la o altitudine de 704 kilometri), trebuia să se alăture "flotei" de sateliţi de observare a Terrei, numită "Afternoon Constellation" sau "A-train".